RSA Shorts - The Power of Empathy (pe engleza)

Ştiaţi că… (3)

1.       Simţurile noastre ne pot duce la rău, dar planul lui Dumnezeu nu are nimic murdar şi păcătos.

Care este rezultatul faptului că tinerii vor să se simtă bine? Lumea plină de fumători, de droguri, de pornografie, de avorturi, de burlaci, de inimi frânte, de biserici lumeşti, de familii destrămate. Care este rezultatul faptului că adulţii vor să se simtă bine? Am ajuns să apreciem şi să promovăm homosexualitatea, să avem copii puţini, să căutăm aventuri amoroase, să găsimgăsim legitimitate pentru divorţuri, să ne unim la rău etc. Sigur că toate acestea au ca rezultat misiune puţină, biserici sărace, programe scurte, predici pe placul consumatorilor, investiţii enorme în comfort şi divertizment etc.

2.       Simţurile noastre sunt egoiste, dar planul lui Sumnezeu are în vedere binele tuturor.

Dacă tot promovăm plăcerea, ar trebuisă răspundem întrebării: cine ar trebui să se simtă mai bine în final? Băieţii, copiii, părinţii, bătrânii, angajaţii, patronii, guvernanţii, cetăţenii? Cine are dreptul la mai bine? Doar unii sau toţi? Şi dacă în mod altruist, îmi vei spune că toţi, chiar vrei să îmi spui că se poate?

3.       Simţurile noastre sunt visătoare, dar planul Său este realizabil.

Planul lui Dumnezeu ţine cont de dorinţele noastre, de darurile noastre, de posibilităţile noastre, e veşnicia noastră.

Ştiaţi că… (2)

Nu putem să nu Îl amintim acum şi pe Domnul Isus. El a venit în lume cu multe sacrificii. Cu toate acestea, puţine au fost ocaziile în care Mântuitorul a fost înţeles. Drept urmare, locurile în care a fost bine primit au fost limitate. Pasajul din Evanghelia după Luca 4:42-44, prezintă una din puţinele situaţii în care Domnul Isus a fost primit bine şi dorit. Omeneşte vorbind ne-am aştepta ca Dumnul Isus să se bucure foarte mult de aceasta şi să Îşi exprime bucuria rămânând cât mai mult posibil acolo. Evangheliştii însă ne spun altceva. Domnul Isus stă acolo puţin şi apoi ia decizia să plece. Oamenii din localitate Îl roagă să mai rămână la ei. În ciuda insistenţelor lor, El rămâne statornic în decizie şi pleacă oferind urmâtoarea explicaţie: “Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” (Luca 4:43) Explicaţia aceata ne indică faptul că pentru Domnul Isus este ceva mai important decât a Se simţi bine. El trăia nu pentru a se simţi bine din punct de vedere pământesc, ci pentru a împlini planul şi voia Tatălui. Afirmaţia aceasta nu se bazează doar pe acest caz. Gândiţi-vă la evenimentul din Sihar, la Gheţimani, la Golgota, la cazul ispitirii Lui şi veţi ajunge la aceeaşi concluzie. În fiecare situaţie, alegerile Lui sunt diferite de ce ne-am aştepta noi să se întâmple în mod natural. Aceasta deoarece plăcereaLui era să împlinească în mod permanent voia lui Dumnezeu.

Am o întrebare şi aş dori să răspundeţi sincer: câţi doriţi să vă simţiţi bine? Pe câţi v-a prins virusul acestei generaţii? Ştiam eu… Acum, că v-am spus toate acestea vreau să vă puneţi următoarea întrebare: Ce este mai important pentru voi: să vă simţiţi bines au să împliniţi planul lui Dumnezeu? Dacă vă limitaţi la a vă simţi bine, să ştiţi că sunteţi într-o situaţie deplorabilă. Dacă vă doriţi să fiţi în voia lui Dumnezeu, fiţi siguri că aţi făcut alegerea perfectă. Doriţi câteva argument? Gândiţi-vă doar la următoarele:

Ştiaţi că… (1)

Ştiaţi că… există ceva mai important decât să ne simţim bine?

“Dacă te simţi bine, fă-o!” “Important este să vă simţiţi amândoi bine!” “Cum te-ai simţit?” Cât de cunoscute şi de usuale sunt expresiile amintite! … Astăzi, trăim într-o generaţie care pune foarte mare accent pe simţuri şi pe a se simţi bine.

Există ceva în noi care ne spune că trebuie să căutăm ceea ce ne aduce satisfacţie şi plăcere. Astfel, acasă, la şcoală, la serviciu, pe stradă, în excursii şi în biserică, pentru majoritatea, cel mai important lucru este să se simtă bine. Este important pentru sănătatea noastră şi pentru relaţiile noastre. Este important pemtru binele nostrum şi mesajul acesta prinde foarte uşor. Mass-media, psihologii, pedagogii, filmele, firmele şi mulţi alţii ne spun zilnic că trebuie să ne simţim. Astfel, copiii ajung să facă doar ce le place, creştinii doar ce le place, cetăţenii ţarii doar ce le place, soţii doar ce le place, cetăţenii ţarii doar ce le place, creştinii doar ce le place etc. problema însă nu se opreşte aici. Astăzi, tot mai mult, ni se spune şi în ce condiţiine vom simţi bine. Nu vă este străin faptul că vom fi bine dacă vom mânca ceea ce ne recomandă ei, dacă vom vorbi la telefonul care ne recomandă ei, dacă vom conduce maşina promovată de ei, dacă vom bea sucul inventat şi produs se ei, dacă vom pleca în vacanţă unde ne trimit ei etc.

Omul care nu are altceva decât ceea ce îi oferă societatea, este foarte uşor de derutat şi de acaparat. Dacă nu sunt atenţi şi creştinii pot fi induşi în eroare. Creştinul are însă o şansă extraordinară întru-cât el are şi Scriptura. Dacă vom privi în Scriptură, vom constata că au fost oameni care s-au simţit bine. Fie că vorbim de timpuri străvechi, fie că vorbim de vremuri noutestamentare, au existat oameni care s-au simţit bine şi care ne-au împărtăşit secretul vieţii lor. Pe de altă parte, vom constata cu surprindere că oamenii respective nu au trăit pentru propria plăcere şi pentru plăcerea lui Dumnezeu, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viaţa lor. Din numărul acestora fac parte, de fapt, toţi eroii credinţei.

Gandurile determina emotiile!

THINK GOOD - FEEL GOOD!

Emotiile disfunctionale sunt generate de 4 tipuri de ganduri:

1. CERINTE ABSOLUTE DE TIPUL "TREBUIE": Trebuie sa se intample cum imi doresc eu, oamenii trebuie sa ma placa! Pentru a creea emotii functionale se inlocuieste cu E DE PREFERAT, MI-AS DORI. In viata lucrurile nu se intampla cum vrem noi intotdeauna, chiar daca ne dorim asta!

2. CATOSTROFAREA: e groaznic, e catastrofal. E groaznic ca cineva sa nu ma placa!
Ganditi-va ca atata timp cat exista viata exista si speranta.

3. TOLERANTA SCAZUTA LA FRUSTRARE - nu pot tol;era asa ceva,nu pot suporta. Putem inlocui gandul acesta cu urmatorul: "chiar daca nu imi place situatia, pot tolera."

4. EVALUARE GLOBALA/ DE SINE - luam un comportamaent al nostru si ne evaluam ca si persoana." Daca am luat un 4, inseamna ca sunt un prost!" Un comportament/ o nota nu poate evalua persoana noastra.

O imbratisare

Despre IMBRATISARE.

Imi place sa ofer imbratisari, mai ales copilasilor si celor pe care ii iubesc. E un mod foarte frumos de-ati arata dragostea pe care le-o porti si de-ai face sa inteleaga ca esti alaturi de ei, ca esti gata sa ii ajuti.

Am stat si m-am gandit cat de mult o inseamnat pentru mine imbratisarea anumitor persoane in momentele dificile, de fapt vinerea aceasta am primit o imbratisare cand aveam cea mai mare nevoie. Nu o cunosc pe acea fata, dar tot ce stiu e ca mi-a fost alaturi, si ca a fost gata sa se roage pentru mine, sa imi ofere un servetel si sa-mi dea o imbratisare.

Sincera sa fiu, putine imbratisari au inseamna asa de mult ca si aceasta imbratisare. E un lucru minunat sa fii gata sa ajuti pe cei din jurul tau, chiar daca nu-i cunosti. Sa fii gata sa simti cu cei care sufera si sa le oferi atata cat poti tu. Stiu cat de mult conteaza asta. Sa stiti ca oamenii pe care ii ajutati, poate va vor uita numele, sau felul in care aratati, dar nu vor uita niciodata acel gest... acea imbratisare...

Domnul sa ne faca oameni ai imbratisarilor, ai suprizelor placute, aducatori de zambete si de speranta. Nu va fie frica ca veti fi tratati ca niste nebuni, ca niste oameni mai ciudati... chiar de cei pe care vreti sa-i ajutati; Dumnezeu le va deschide inima si vor fi gata sa primeasca ajutorul vostru. Pentru asta aveti nevoie de multa dragoste si rabdare ca sa castigati increderea lor, dar un lucru e sigur SE VA MERITA.

Love you all! >:D<

Ronan Keating - If Tomorrow Never Comes

Loving you is easy - Chris August

Doamne, daca Tu esti cu mine imi ajunge

Doamne, daca Tu esti cu mine imi ajunge

de Elisabeta Ton

       In prima zi din ianuarie 1969, Iosif (sotul meu) a plecat cu trenul spre Viena, Austria. Avea o viza pentru o luna, dar mie mi-a spus ca Domnul i-a vorbit ca de la Viena va pleca in Anglia sa studieze acolo teologia. Cand a plecat trenul si eu am ramas sigura pe peron, urmarind rotile care fugeau tot mai repede, inima mi se sfasia in mine. Nu stiam ce va reusi el sa faca si nu stiam ce se va alege din mine, singura in Romania comunista. Iosif a reusit sa plece de la Viena in Alnglia si peste cateva saptamani avea deja o bursa de studii la Universitatea Oxford. Eu deveneam sotia unui fugar, privita cu suspiciune de securitate, cu teama de colegii de serviciu, cu mila de prietenii de la biserica.

       Voiam sa plec la el, dar nu mi se dadea pasaport ca sa pot merge. Eram prizoniera in propria mea tara. Dar in lunile care au urmat, Dumnezeu a lucrat foarte puternic in viata mea. Prezenta Lui mi-a devenit foarte vie si reala. Am inceput sa am partasie mai intima cu El. Am simtit ca prezenta Lui imi este suficienta, pentru ca il simteam interesat de cele mai mici amanunte din viata mea zilnica. Am inceput sa ma uit imprejur si sa vad ca altii au nevoie de mine si ca Dumnezeu vrea sa ma foloseasca sa le aduc incurajare si bucurie.

         O mica criza se apropia odata ultima zi din septembrie, ziua de nastere a sotului meu. Intotdeauna in ziua aceasta avea prieteni in casa noastra si ne bucuram intr-un mod care facea ca ziua sa fie foarte bogata si foarte speciala. Acum... urma sa fiu singura. Cu o zi inainte am pregatit totusi casa ca de sarbatoare, cu flori multe si cu aperitive si gustari, ca si cand ar fi fost Iosif acasa. Pe 30 septembrie, de ziua lui, dupa ce mi-am terminat lucrul la serviciu, la ora 3 dupa masa, m-am grabit sa merg spre casa. Strada pe care stateam era langa parc. In curte erau brazi uriasi. Cand am intrat in curte, m-am uitat spre cer printre brazi si am zarit un petec din cerul senin si luminos, de parca ma privea cineva. M-am oprit cateva secunde, si privind spre cer, am soptit in gandul meu: "Doamne, daca Tu esti cu mine imi ajunge."

       Eram fericita ca Domnul este cu mine si ca nu intru singura in apartamentul meu. Ajunsa in apartament, m-am gandit sa petrec timp scriindu-i lui Iosif o scrisoare. Voiam sa fie ceva special, de ziua lui, si am luat Biblia, am deschis-o si ochii mi-au cazut pe cuvintele Domnului Isus: "... tatal a zis robilor sai: Aduceti repede haina cea buna si imbracati-l cu ea; puneti-i un inel pe degat si incaltaminte in picioare. Aduceti vitelul cel ingrasat..." (Luca 15:22-23). M-am asezat la masa de scris si am inceput sa astern pe hartie ceea ce Dumnezeu imi descoperea prin cuvintele acestea. Am inteles ca Domnul il imbraca pe Iosif si-l hraneste cu ce are El mai ales, pentru ca are un plan special cu el. Eram fericita sa-L aud pe Dumnezeu vorbindu-mi si deslusindu-mi planul Lui de viitor pentru noi. Am inceput sa scriu la masina de scris mesajul catre sotul meu de ziua lui. N-am scris decat un paragraf si am auzit o bataie la usa. Cand am deschis, in fata mea statea o buna prietena de-a noastra cu o floare splendida in mana. Ea mi-a zis: "Elisabeta am venit sa-ti spun la multi ani pentru Iosif!" Am invitat-o inauntru, am inceput sa vorbim si dupa doar cateva minute s-a auzit o noua ciocanitura la usa. Cand am deschis, am vazut un sot si o sotie, doi foarte buni prieteni ai nostri. Si ei veneau sa-mi aduca flori si sa-mi spuna la multi ani pentru Iosif. Eram de acum o mica adunare si am inceput sa discutam voiosi, sa depanam amintiri despre Iosif si sa ne bucuram impreuna. N-a trecut mult timp si, spre marea noastra surpriza am auzit un cor cantand afara, pe coridor. Ne uitam unii la altii si nu ne vedea sa credem urechilor. Dupa un timp, m-am dus si am deschis usa sa-i invit pe cantareti inauntru. Era o mare parte din corul Bisericii noastre impreuna cu pastorul nostru. Erau multi, si tot intrau, intrau, si parca nu se mai terminau. Au inceput sa cante si in casa, si cantau atat de frumos incat mi se parea ca aud un cor de ingeri. Eu m-am retras intr-un colt, priveam la ei nedumeria si am inceput sa discut cu Domnul: " Cum, Doamne, cum de se intampla asa ceva?" El mi-a soptit in duhul meu: "N-ai zis tu ca daca Eu sunt cu tine iti ajunge? Uita-te la ei; in fiecare din ei sunt Eu..." Am impartasit bucuria mea cu ei toti. Si ei s-au bucurat ca erau solii lui Dumnezu sa-mi umple ziua o zi care ar fi putut fi sfasietor de pustie, dar pe care Dumnezeu a transformat-o in sarbatoare plina de frumusete. Ei erau ingerii lui Dumnezeu care imi daruiau o sarbatoare speciala. A fost inca o confirmare a ceea ce m-a invatat psalmistul: "Domnul sa-ti fie desfatarea si El iti va da tot ce-ti doreste inima" (Psalm 37:4). Domnul nu mi-a dat atunci bucuria de-a merge la Iosif. Am fost despartiti 3 ani si jumatate, apoi el s-a intors acasa. Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost ca a luat hotararea ca nu va mai calatori niciodata fara mine. De atunci calatorim intotdeauna impreuna, pentru ca DOMNUL INCA IMI DA CE MI-A DORIT INIMA. DOMNUL NU TE VA DEZAMAGI NICIODATA DACA ITI PUI TOATA INCREDEREA IN EL SI FACI DIN EL DESFATAREA TA.

Doar niste ganduri...

Ador sa cant- e un limbaj pe care-l pot vorbi.. unul al sufletului:)

Ador sa dansez- e nebunia de moment a unor momente speciale..

Ador sa visez- e ceea ce ma urmareste nu doar in vis..ci si in viata reala.

Plansul - e modul prin care imi exprim majoritatea sentimentelor:)

Imi place sa alerg si sa dau frau imaginatiei!

Mereu am crezut ca filmul e o imitare a realitatii.. desi viata e mai mult decat 2-3 ore pe un ecran.

Imi vor placea mereu desenele (si cele animate dar si cele facute cu pensula sau creionul grafic).

Mereu am crezut ca soarele incalzeste pamantul, iar un zambet poate incalzi o inima ;)

Mereu am dorit sa explorez si sa descopar cine sunt.. dar nu cred ca voi ajunge sa ma descopar in totalitate niciodata..

Mereu am simtit o adiere alaturi, o sarutare in inima si o vorba prieteneasca in urechi (sau in minte).

Ador sa fiu "nebuna"... e singurul mod in care simt ca traiesc, ma simt eu insami..

Imi place sa privesc cerul, fie ziua, fie noapte.. si mereu imi va placea.

Animalele de multe ori mi-au fost un prieten mai bun decat aproapele..

Natura m-a cuprins mereu in vraja ei..

Familia mea a fost si este mereu acolo unde m-am simtit ca acasa.

Dragostea am zarit-o mereu la capatul unui drum anevoios.

Fericirea am gasit-o atunci cand Te-am simtit pe Tine, Isuse.

Poezia e unul din modurile prin care exprim ce simt si ce gandesc.

Invatatul - mereu am vrut sa stiu mai mult.. despre lume, viata si suflet.

Florile sunt acelea care imi incanta privirea si ma fac sa privesc in sus.

Atingerea e una adevarata daca reusesti sa atingi mai degraba interiorul, decat exteriorul.

Privirea te poate vraji, te poate baga in pamant de rusine sau iti poate deveni "prietena".

Rasul are un singur inventator: Dumnezeu!

Sacrificiul e examenul cel mai greu al curajului, al dragostei, al tuturor relatiilor existente in viata noastra.

Credinta e ingredientul secret care te ajuta sa te ridici si sa mergi mai departe.

:)) asta da poezie moderna :P, niste ganduri doar.. si niste sentimente:) 19.o6.2o10