Despre infidelitate

Fiecare situaţie de infidelitate este diferită însă am observat că cea mai puternică influienţă provine din nevoile eului. Atât bărbaţii cât și femeile sunt la fel de vulnerabilifaţă de această devoratoare dorinţă de a fi admiraţi și respectaţi de sexul opus. De aceea, cei care participă la aventuri extraconjugale o fac adesea pentru a dovedi că mai sunt atrăgători sexului opus. Plăcerea provine din siguranţa “că cineva te consideră mai atractiv, inteligent, frumos. Acelei persoane îi place să mă audă vorbind... îi place cum gândesc... mă găsește atrăgător.” Aceste sentimente provin din miezul personalităţii, eul, și îl împinge pe un bărbat sau pe o femeie chibzuită să se comporte nebunește și iraţional.

Iarba poate părea mai verde de cealaltă parte a gardului, dar tot trebuie tunsă. Mai devreme sau mai târziu, plăcerea unei aventuri extraconjugle se sfârșește. Oamenii trebuie să se întoarcă înapoi mai muncă. Nici fantasticul sentiment romantic nu va dura veșnic. De fapt, noul iubit devine un om la fel de obijnuit ca fostul soţ sau soţie. Defectele lui sau a ei încep să atragă atenţia și apare primul conflict. Acesta îndepartează toată atmosfera extraordinară existentă până atunci. Relaţiile sexuale încep să-și piardă savoarea, pentru că nu mai reprezintă o noutate. Uneori, nu mai reprezintă nuciun fel de atracţie.

Cunosc oameni care au colindat dintr-o “viaţa de rutină” în alta în căutarea zadarnică a plăcerii sexuale prelungite și a satisfacerii eului, făcând așa părăsesc soţi și soţii care se simt respinși și neiubiţi. Au dat naștere la niște copilași care tânjesc după afecţiunea mamei și a tatălui... dar nu o găsesc niciodată. Tot ce rămâne în urma lor spre sfârșitul vieţii sunt doar relaţii rupte, vieţi irosite și copii ostili. Un principu biblic previne rezultatul inevitabil: “Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15).

James Dobson, “Căsătoria - împlinire sau frustare?” - citate adaptate subiectului.

Lectie de armonie - poezie

LECTIE DE ARMONIE
COSTACHE IOANID

"Nepoate,
cică-ntr-o orchestră
(fiind ea cam dezacordată,
cum se întâmplă câteodată...)
în pauză porni taifasul.
- Eu sunt nemulţumit profund,
vorbi întâiul contrabasul.
Dreptate-n lumea asta nu-i!
Poftim: vioara, cât un pui!
Şi ea, în frunte;
eu, la fund!

- Eu, ce să spun?
sări un flaut cu-aroganţă.
Eu, descendent fără-ndoială
din prima sculă muzicală,
sunt pus, aşa, doar ca nuanţă...
Se mai aude oare tonul
când sare bubuind trombonul?
- Dar eu? sări şi orga-n toi.
Eu sunt şi flaut, şi oboi,
şi corn, şi trâmbiţă de-aramă,
şi violină, şi cimpoi
şi totuşi, cum vedeţi şi voi,
m-au pus la zid ca pe-o infamă!

Şi se făcu un tărăboi!
Sări şi talgerul deodată..."
"Bunicule",
vorbi nepotul
"mă tem că... prea e gogonată..."

"Nepoate...
e şi nu-i.
Poveste...
Dar ia încearcă să străbaţi,
să vezi ce-nvăţătură este!"

MORALA?
De, să mă ierţi...
Dar trist e când se dă de veste
că fraţii... uită că sunt fraţi.

Ce bine e sa fi "surd"..

" A fost odata un grup de broscute care vroiau sa se ia la intrecere. Telul lor era sa ajunga in varful unui turn inalt. Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute. Cursa urma sa inceapa. Dintre spectatori niciunul nu credea ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in varful turnului. Tot ce se auzea erau exclamatii de genul: "Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!", "Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!". Broscutele incepura sa abandoneze,cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe. Spectatorii continuau sa strige: "E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!" Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau. Doar una singura se catara consecvent mai departe. In final renuntara toate, cu exceptia unei broscute, care, cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in varful turnului! Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atat de mare si sa ajunga in varful turnului. Asa se afla ca.. broscuta invingatoare era surda !!! "

Sunt sigura ca ati inteles morala. :*

ganduri pe care vreau sa le impartasesc cu voi! :)

Scrisoare pentru Dumnezeu.

 
Totul a fost asa frumos, mi-ai fost mereu atat de aproape. M-ai iubit exact asa cum eram, si o faci si acum. M-am indepartat cu nepasare de Tine si am uitat de pacea Ta, am uitat de scopul pe care mi l-ai dat in viata… am uitat de Tine. Cu nimeni n-am impartasit ceea ce-am impartasit cu Tine. Mereu ai fost confidentul meu fidel si Cel care m-a implinit, m-a ascultat m-a acceptat si m-a iubit. Tu mereu m-ai incurajat, mereu mi-ai fost alaturi, la bine si la greu, in suparare si in bucurie.

Iti multumesc Iubitule, dar vreau acum sa te fac Iubit de drept… nu doar in vorbe. Accepti? Vrei sa fim din nou parteneri, sa facem totul mai usor.. impreuna? Iti multumesc pentru harul Tau de acum si pentru imensa rabdare care mi-ai aratat-o pana azi. Thank U soo much!

For U, my beautiful God                                                  From me.

Nu mai pot trai fata Tine, simt sa fiecare atom din mine se prabuseste, se dizolva in lumea murdara si egoista... fara Tine. Vreau sa renunt la tot ce e 'fara Tine' in viata mea. Te rog ajuta-ma! Simt cum timpul petrecut fara Tine, e un iad atat de groaznic, e asa murdar totul si fara speranta fara IUBIREA TA! vreau sa TE IUBESC si eu mai mult....

In ‘fiecare secunda’ trebuie sa alegi cui sa-I slujesti.

Dumnezeu nu are secrete… El doreste sa ne decopere cat mai multe lucruri, dar mereu cat vom trai pe acest pamant, va ramanea si un Dumnezeu al surprizelor. Si stiu ca-I place sa pastreze ce-I mai bun la sfarsit; la fel cum desertul se da in mod normal dupa mancare..

Eu consider ca in ciuda felului nefratesc cu care esti tratat de unii din fratii tai, merita sa te comporti ca un frate adevarat fara de ei.

Daca exista o lupta in interiorul tau, insemna ca trebuie sa alegi ceva…

Cred ca e intelept sa accepti distanta sa te separe de anumite persoane, doar pentru ca relatia spirituala dintre voi sa cresca.

Lenea iti da impresia ca lucrurile usoare sunt foarte greu de facut!

All I have is for shared, not for keeping inside.

Uneori e bine sa nu fii foarte preocupat de infatisarea ta, ci de interiorul tau. De fapt tot timpul e mai bine sa faci asta!

Cum poti sa fii umil, daca nu iti pierzi increderea in tine, si o inlocuiesti cu increderea care ti-o da Dumnezeu? A fost o lectie pe care am invatat-o foarte greu...

Mi-e atat de greu sa fac un pas fara Tine, pentru ca in timp ce-l fac, simt deja ca ma prabusesc.

Ma simt atat de nepregatita sa intru in lupta aceasta... nu cunosc aproape nimic din tot ce ar trebui sa fi stiut deja despre domeniul spiritual. Ajuta-ma, Tata, sa pot recupera cat timp se mai poate si ce se mai poate.

De putine ori ne dam seama ca atunci cand scriem dragoste, scriem DUMNEZEU.

si cu siguranta multe carti care au autori contemporan, au autorii mult mai vechi.. de fapt

nu vreau ca prin ceea ce scriu sa fiu venerata eu… caci Dumnezeu care m-a inzestrat cu darul.

Imi place sa fiu invizibila. Pot face atat de multe lucruri fara ca „nimeni” sa nu stie.