Oportunitate

Dumnezeu ne dă oportunitatea de-a arăta din ce suntem făcuti uneori în cele mai vitrege situaţii. Atunci când cineva ne trădeaza sau ne rănește profund avem oportunitatea sa iertăm și să înţelegem motivaţiile acelei fapte sau vorbe și optunitatea să iubim necondiţionat. Ne este foarte greu să vedem lucrurile rele ca pe o oportunitate, asta pentru că de multe ori din noi nu iese iubire și pace, ci război și dorinţa de răzbunare atunci când cineva încearcă să ne strice nouă comfortul sau ne arată că lumea e rea și egoistă. Din Isus nu au ieșit înjurături sau blesteme când era pe cruce ci niște cuvinte ce dădeau viaţă și speranţă: “Tată, iartă-i!”

Când suntem sub asediu ne ridicăm repede zidurile ce par să ne facă invincibili și anume răceala și indiferenţa. Vrem să părem ca acel “pumn” a fost ca o adiere și că nu suntem cu inima frântă când este de fapt invers. Dorim să arătam că putem fi și fără acea persoana sau acel lucru ce ni s-a luat de la noi, dar prin comportamentul nostru “tare” demonstrăm cât de rău doare de fapt. Nu zic că ar trebui să plângem la orice, dar trebuie să ne recunoaștem starea, trebuie să admitem că doare și că viaţa nu ne-a purtat doar prin momente de glorie. Negarea nu ne va ajuta, dimpotrivă, va forma vicii de care cu greu poţi scăpa. Pentru că dorinţa de a uita durerea și de-a trece peste exista în fiecare, dar unii nu înţeleg că trebuie spartă rana ca sa iasă puroii și că doar acoperind-o cu un plasture frumos îi va face mai rău…

Eu cred că Dumnezeu are raspuns la orice durere, la orice nevoie a mea și a ta și că ne iubește destul de mult ca să nu ezite niciodată să ne ajute atunci când îi cerem ajutorul. Mergi la El și spune-I cât de rău te doare, te asigur că El te inţelege și știe exact prin ce treci. Isus a fost și El neînteles, părăsit, chiar trădat de un ucenic, n-a fost bine primit în localitatea natală. Nu cred că El nu a avut sentimente și că pe El nu l-a durut măcar puţin atunci. El a fost numit om al durerii, nu vreau să mă gândesc ce a simţit pe cruce… părăsit chiar de propriul lui Tată pentru noi.

Cred că El îţi va arăta ca orice lucru, oricât de rău este, îl poate folosi spre binele tău și că nu a îngăduit ceva să te rănească fără motiv; El are mereu un scop pentru tine. Poate vrea să te facă mai înţelegător, mai bun, mai sensibil la durerea altora, poate vrea sa te folosească să ridici pe alţii care trec prin ce ai trecut tu. În orice caz, Tata are mereu un scop minunat pentru tine. Și nu uita… situaţiile grele și oamenii dificili pot fi o OPORTUNITATE să araţi că ești A LUI, că ești altfel.

“Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.” (Ieremia 29: 11)

Un gand despre paradoxul vremurilor noastre

Un gand despre paradoxul vremurilor noastre

AMONIM

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.

Avem case mai mari, dar familii mai mici,
avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe funcii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti, si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.

Cheltuim prea nesabit,
radem prea putin,
conducem prea repede,
ne enervam prea tare,
ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor,
si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar, si uram prea des.
Am invatat sa ne castigam existenta,
dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii, nu viata anilor.

Am ajuns pana la luna si inapoi,
dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada,
sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mari, dar nu mai bune.

Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu sa asteptam.

Am constrit mai multe calculatoare,
sa detinem mai multe informatii,
sa produca mai multe copii ca niciodata,
dar comunicam din ce in ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri,
dar mai multe divorturi.
Case mai frumoase, dar destramate.

Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,
corpuri supraponderale si
pastile care iti aduc orice stare
de la bucurie, la liniste, la moarte.

Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine,
dar nimic in interior.
Vremurile in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare
si in care poti decide
fie sa impartasesti prietenilor acest punct de vedere,
fie sa fii nepasator.

Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
pentru ca nu vor fi cu tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza,
pentru ca acel copil va creste curand,
si va pleca de langa tine.

Aminteste-ti sa-l immbratisezi cu dragoste
pe cel de langa tine,
este singura comoara
pe care io poti oferi cu inima
si nu te costa nimic.

Aminteste-ti sa spui: "TE IUBESC"
partenerului si persoanelor pe care le indragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana
si sa pretuiesti acel moment pentru ca
intr-o zi acea persoana
nu va mai fi langa tine.

Fa-ti timp sa iubesti,
Fa-ti timp sa vorbesti,
fa-ti timp sa impartasesti gandurile
frumoase pe care le ai.