Am citit un articol de pe un blog.. unde autoarea spunea că
îţi trebuie curaj sa afirmi că nu eşti complet fară cineva pe care să iubeşti
şi care să te iubească. Dar COMPLET… nu poţi fii decât în Dumnezeu. Cei care am
tot căutat să ne umplem cu lucruri sau cu oameni ca să fim compleţi.. ştim
foarte bine asta. Nu vei fi compet atunci. Vei fi mai fericit, mai împlinit..
dar nu complet.
Îmi place mult formula 100 + 100 = 100% relaţie împlinită şi
fericită. Adică nu 50 + 50 = 100… 100 însemnând o fiinţă deja fericită şi
împlinită, o fiinţă care nu mai caută să fie completă, ci este deja completă şi
e gata să se dăruiască unei alte personae timp de o viaţă întregă.
Cu siguranţă aţi auzit de expresia “singur în doi” sau “e
mai bine să fii singur decăt într-o relaţie care te face să te simţi singur”. E
chiar crunt să găseşti în sfârşit pe cineva care să te completeze şi să vezi că
pur şi simplu nu o poate face. Că nu e exact aşa cum ţi-ai dori să fie, că te
mai răneşte din când în când… sau oricât de mult s-ar strădui nu poate umple
acel gol… nu e de mirare că nu poate. Dar din păcate mulţi dintre oamenii de
azi cred că e de datoria soţului sau soţiei să-i facă “compleţi”.
