Profides - Dragostea

ESTI CEL MAI TAREEEE!!!! :D

Iti multumesc, Doamne, 
- ca ne iubesti neconditionat, nu asa cum credem noi;
- ca ne dai ce avem nevoie, nu ce vrem
- ca ne asculti rugaciunile cum vrei Tu, cand vrei Tu, si ca le asculti doar pe cele care trebuie
- ca nu ne dai niciodata dupa faptele noastre
- ca nu faci minuni dupa credinta noastra
- ca mila biruieste judecata
- ca niciodata nu Ti-a placut cand am suferit
- ca esti cu noi atunci cand spunem ca ne-ai uitat, ca ne-ai parasit, ca ne-ai lasat pe mana vrajmasilor
- ca ne esti Tata, Prieten, Mangaietor, Vindecator al ranilor adanci, aducator de Pace si Iubire unde este resentiment, ura si manie
- ca esti Incurajarea noastra in marea ingrijorarilor, ca esti in picioare si crezi pentru noi, cand suntem doborati la pamant si ne esti Curaj cand toate ni se ridica impotriva.
- iti multumesc ca rastorni izvodirile mintii noastre, si pui in mintea noastra gandul vesniciei, a dorului de Acasa, ne faci flamanzi si insetati dupa Tine, caci esti TOT ce avem nevoie MEREU.
- iti multumesc pentru vrajmasi, uneori chiar ei ne aduc aminte ce mult ne iubesti.
- ca mereu ma faci sa ma indragostesc de Tine, ai un caracter WOW.
- si iti multumesc mult pentru impotriviri... ele ma fac sa vad ca sunt mult mai tare decat credeam ca pot fi (cu Tineee)
- ca inca nu ne-am pierdut simtul umorului :D
- si pentru oamenii care fac sacrificii pentru mine, rasplateste-le, Tata

Te iubim pentru ce esti, pentru ce faci pentru noi, pentru cate ne dai, pentru cine ne-ai facut si pentru unde ne-ai pus. Te iubim ca planul Tau perfect se desfasoara in ciuda faptului ca noi nu-l intelegem si-n ciuda faptului ca ne indoim prea ades de Tine, Perfectiune :X.

Iti multumim ca jerfa si invierea Ta ne sunt indeajuns. Iti multumim ca ce ai facut pentru noi atunci face ca tot ce este rau acum sa dispara si sa ne pregateasca pentru marile lupte din campul Tau de batalie. TU ESTI VICTORIA NOASTRA , ISUSE, NUMAI TU!

Siiii ca esti mereu Credincios, ca NU MINTI NICIODATA, ca esti un dulcee (ca intotdeauna), si ca ne ma scapi niciodata din ochii si din mainile Tale.

so true!! :X

Ramona Lup - Ramai cu mine

De când Te cunosc, Isuse, nu sunt singur,
De la om recunoștinţă nu mai cer,
Nu mai plâng când rana mea nu se închide,
Nu tânjesc când lucrul dorit nu e al meu.

Rămâi cu mine, e tot ce-Ti cer,
Rămâi căci seara lumii vine,
Răul luptă-n ceasul greu.
Eu nu Te las să pleci, binecuvântarea
Vreau să îmi dai și să tai
Uscate crengi.

Am sădit în a mea inima Betelul
Și în zori de zi m-apropii să mă-nchin.
Cad 'naintea Ta , Isuse, căci știi totul:
Toată truda mea și rodul meu puţin...

Când problemele cresc (3)

ADOPTAREA UNOR ATITUDINI CORECTE



Unele dintre problemele pentru care ne îngrijorăm cel mai mult acelea pe care le putem controlacel mai puţin sau chiar deloc. Există unii copii care mor de leucemie. Există taţi tineri care pot rămâne invalizi toată viaţa, datorită unui accident. Unii părinţi dau naştere la copii care suferă cu sindromul Down. Există mame care rămân vâduve cu mulţi copii de crescut. Părinţi bătrâni degenerează psihic, mental sau emoţional.

Uneori aceste probleme vin toate deodată şi ai impresia că totul se năruie în jur şi că Dumnezeu şi promisiunile Sale este departe şi te-a uitat.

În asemenea vremuri se pune la încercare credinţa. Crizele acestea fac parte din “încercările” necesare maturizării noastre. Există atitudini recomandabile în asemenea situaţii şi atitudini foarte dăunătoare. Le vom analiza mai întâi pe cele recomandabile.


Atitudini corecte


1. În vremuri de necaz, credincioşii au nevoie de o atitudine plină de credinţă. N-avem nevoie să-L înţelegem pe Dumnezeu pentru a ne pune încrederea în El. În mijlocul necazului Iov spunea: “ da, mă va ucide… dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui (Iov 13: 15). Credinţa noastră este pusă la încercare tocmai atunci când nu-L înţelegem pe Dumnezeu. El spune: “Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile tale voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre” (Isaia 55:9). Poporul lui Dumnezeu s-a convins, iarăşi şi iarăşi, că necazurile şi durerile sunt de fapt căi de acces neexperimentate şi neimaginate încă înspre harul şi bunătatea lui Dumnezeu.


Nu este uşor să ai credinţă. Ea presupune nu numai a te încrede în Dumnezeu la vreme de necaz, ci şi a-I acorda Domnului libertatea de ane mări aceste necazuri. Trebuie să avem încredere în El nu numai nu numai când planurile nostre sunt date peste cap, ci şi atunci când ele se năruie complet.


A avea credinţă înseamnă a crede cătot ceeace se întâmplă în viaţa noastră este mereu sub controlul suveranităţii Atotputernicului şi că, în mâna Sa, totul se va transforma într-o veşnică binecuvântare:


“De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28)


2. În vreme de necaz, credincioşii trebuie să manifeste să manifeste o atitudine de smerenie. Tendinţa firescă este să ne revoltăm şi să întrebăm: “De ce eu, Doamne?” Smerenia reacţioneză diferit acceptând cu încredere lucrurile pe care, oricum, nu le poate schimba. Ea se lasă călăuzită de Duhul lui Dumnezeu şi este opusul cârtirii şi amărăciunii produse de direa pământească.


Smerenia îşi arte rădăcinile aşezate în credinţă. Ochii smereniei sunt îndrepaţi spre Dumnezeu, aşteptând întotdeauna ca El să transforme răul trecător într-un bine statornic. În faţa calamităţii care s-a abătut asupra lor, soţia lui Iov s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu, dar smeritul Iov a corectat-o zicând: “Ce! Primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” (Iov 2:10)


O atitudine de smerenie ne ajută să privim în mod obiectiv necazul, pentru ca apoi, să putem face deosebire intre ceea ce trebuie acceptat şi ceea ce mai poate fi schimbat. A fi blând nu înseamnă să fii mereu pasiv; nu încetează să te mai opui forţelor răului. A fi smerit nu înseamnă arenunţa la hotărârea de adepăşi un handicap. De fapt, smerenia îţi dă libertatea de a face ceea ce trebuie făcut, deoarece nu te mai simţi obsedat să schimbi realităţile, pe care trebuie doar să le accepţi. Smerenia ne izbăveşte de acea stare de supărare iraţională şi ne deschide ochii să vedem lucrurile vieţii noastre din perspectiva lui Dumnezeu. Psalmistul spune: “El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept” (Psalmistul 25:9).


3. În vreme de necaz credinciosul are nevoie de o atitudine de rugăciune. Desigur, rugăciunea este o acţiune, dar ea este în acelaşi timp şi o atitudine, o stare a inimii. Atunci când se înmulţesc necazurile, trebuie să ne amintim să-L căutăm pe Tatăl nostrum ceresc. Îngrijorându-se şi chinuindu-se, omul firesc caută şi se străduieşte să afle tot felul de modalităţi de ieşire din necaz. El nu apelează la Dumnezeu decât atunci cand a epuizat el însuşi toate celelalte resurseşi variante. Copiii lui Dumnezeu însăpot fi scutiţi de toate aceste chinuri, dacă sunt obijnuiţi să apeleze la rugăciune. “Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6). Sufletul care ştie să-şi aducă îngrijorările la tronul ceresc nu va mai fi împovărat de ele. Atunci când cerem cu credinţă, nu ne vom mai concentra asupra frustrărilor şi grijilor pământeşti, ci vom sta să aşteptăm în linişte răspunsul ceresc.


4. La vreme de necaz, credincioşii au nevoie de o atitudine de mulţumire. Aceasta este probabil atitudinea cel mai greu de manifestat. Fără credinţă, smerenie şi rugăciune, o asemenea reacţie este imposibilă.


Pe de altă parte, atunci când există credinţă şi când Dumnezeu se află în central atenţiei şi preocupărilor noastre, atitudinea de mulţumire nu numai că este potrivită, dar e şi singura posibilă. A fi de mulţumire la vreme de necaz, nu este o atitudine iraţională. Ea se bazează pe o trăire a relităţii. “Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iaraşi zis: “Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4). Prin însuşi fiinţa Sa, Dumnezeu este prilej de bucurie, iar credinciosul care se încredere în El ajunge să fie fericit, indiferent de situaţia în care se află.

Când problemele cresc (1)

INTRODUCERE

Oamenii lui Dumnezeu nu sunt scutiţi de probleme, de încercări, de boli şi de moarte. Isaac, a orbit la bătrâneţe. Fiul său, Iacov, a şchiopătat toată viaţa după lupta cu îngerul. Ezechia “era bolnav de moarte”. Iov şi-a pierdut turmele, casa, familia şi sănătatea. David a asistat la moartea unora dintre copiii săi. În Noul Testament, Ana era văduvă, ca şi femeia care şi-a pierdut “cei doi bănuţi”. Pavel avea un ghimpe în trup – o problem fizică care nu a fost precizată. El a mărturisit că în Corint a fost “slab, şi se temea, tremurând.” La un moment dat, apostolul l-a lăsat pe Trofim “bolnav la Milet”.

Uneori, în momente de suferinţe, de disperare, cei neprihăniţi au pus la îndoială bunătatea lui Dumnezeu şi providenţa Sa. Iov s-a plâns: “Omul născut din femeie, are viaţă scurtă, dar plină de necazuri. (…)Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui. … S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş” (Iov 14:1; 19:6,11).

Asaf mărturiseşte: Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi. ... N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. (Psalmul 73: 2-3, 5).

Autorul Eclesiastrului, într-un moment de frustrare, a scris: “Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, si este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. … toate atârnă de vreme şi de împrejurări (Eclesiastru 7:15; 9:11).

În mijlocul durerii, necazurilor şi frustrărilor, nu suntem în stare să percepem corect realitatea. Ceva de speriat pe moment se poate dovedi mai târziu exact invers. Unele obiecte ale spaimelor noastre sunt doar imaginaţii de moment.

În acest capitol vom trata cu sinceritate problemele legate de durere, boală, accidente, bătrâneţe şi moarte. Şi vom vedea ce ne pune la dispoziţie Dumnezeu când ne aflăm în asemenea momente.

Un exemplu foarte bun pentru noi

Alvin era un băiat de zece ani, normal, sănătos, dar în urma unui accident de la şcoală, într-o zi a rămas paralizat parţial. Următorii ani i-a petrecut în spitale şi centre de reabilitare, dar nu a putut niciodată să-şi folosească ca înainte braţul drept şi picioarele.

Ca adoleşcent, nu nu putea să meargă ca şi ceilalţi tineri de vârsta sa. Ca şi adult, nu a putut să-şi aleagă o meserie ca şi prietenii săi.

Totuşi, în loc să se umple de amârăciune, Alvin s-a hotărât să facă ce putea. A început să citească. A atudiat. Şi a început să se preocupe de jurnalistică. A învăţat să repare ceasuri. În cele din urmă, s-a căsătorit şi a avut o familie, întreţinându-se din scris şi învăţându-I pe alţii.

La maturitate, Alvin a început să fie cunoscut ca un creştin devotat, un bărbat cu o capacitate de înţelegere foarte matură şi un om care cunoştea foarte bine Biblia. Mulţi au început să-l caute pentru a se consulta cu el în diverse probleme şi pentru depăşirea dificultăţilor cu care se confruntau.

Acceptându-şi limitele, refuzând să se lase cuprins de amârăciune şi îndrepându-şi mintea şi sufletul înspre Domnul, Alvin a reuşit să trăiască o viaţă plină de sens şi de roade.

Sursa: cartea “Viaţa familiei creştine” de John Coblentz

Atitudinea de martir

“Faptul că un om… duce un trai în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu” (Eclesiastru 3: 13)

Oamenii cu “atitudine de martiri” fac lucrurile dintr-un simţ al datoriei, nu al bucuriei. Aceştia se simt vinovaţi dacă se bucură de viaţă. Ei au tendinţa să invidieze fericirea celor care îi înconjoară. Nu le place când ceilalţi nu fac lucruri pentru ei, dar totuşi nu vor cere ajutor în cazul în care creează un sentiment al obligaţiei. Adevărul este că “martirii” nu se cred valoroşi, aşa că ei au impresia că nimeni nu-I consideră valoroşi. Dar nu aşa doreşte Dumnezeu să trăieşti. Biblia spune că este o vreme pentru muncă… pentru joacă… pentru râs, pentru bucuria de a trăi fiindcă “faptul de a duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu”. Domnul Isus a spus: “Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10: 10). Ai nevoie de bucurie şi de relaxare. Acestea nu sunt nespirituale! Fără acestea devii dezechilibrat şi te predispui unor boli pe bază de stres, schimbător de stări de spirit şi ciomportamentelor impulsive. Vei fi mereu vulnerabil, tensinonat şi incapabil să te relaxezi.

Refuză să îţi asumi resposabilitate falsă. Nu neglija şi nu-ţi nega propriile nevoi legitime. Da, eşti chemat să-i ajuţi pe alţii, dar nu este greşit să faci lucruri şi pentru tine, să primeşti de la Dumnezeu şi de la cei pe care El îi trimite ca să te binecuvânteze. Dacă cineva îţi face complimente, primeşte-le cu bucurie. Dacă încearcă să te înjosească, ignoră-I şi mergi mai departe. Un consilier scrie: “Când îţi dai seama că încerci să dovedeştio cât de tare ai fost rănit, sau că încerci să fii tu cel mai rănit, opreşte-te şi gândeşte-te la ce faci. Răsplata constă în a învăţa să opreşti durerea şi să te bucuri, să fii plin de pace şi de împlinire”. David a spus: “Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16: 11). Aşa că începe să petreci mai mult timp cu Dumnezeu. Vei avea ocazia să faci această călătorie pe pământ doar o dată, aşa că bucură-te şi fă ca lucrul acesta să conteze.

Sursa: Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi – meditaţii zilnice

Cateva cantece superbe de Laura Story

Blessings

Grace
 
 What a Savior
 
 Faithful God
 
 Laura Story - Friend of Sinners
Laura Story-There is nothing
 

Filmul: "Calatoria pelegrinului"

Vizionare placuta!!

The best thing - Avalon

Sa ne laudam cu Dumnezeul nostru!

Toata lumea crede ca pocaitii nu trebuie sa fie oameni laudarosi. Dar eu zic ca si Pavel: "sa ne laudam cu Dumnezeul nostru!". 

Avem un Dumnezeu atat de mare, un Dumnezeu care ridica si coboara, un Dumnezeu care iubeste neconditionat si care ne face partasi sfinteniei Lui, suferintelor Lui si lucrarii Lui.

Nimic nu e mai minunat decat sa slujesti Dumnezeului Celui Viu cu o inima curata. Sa poti fi transparent si sa conduci alti oameni la Hristos.

Nu este alta bucurie mai mare decat sa te supui in umilinta Voii Sale cele desavarsite si sa te lasi condus de Duhul Sau cel Sfant.

Va trebui de multe ori sa pierdem anumite lucruri, uneori chiar si prieteni.. dar asta nu inseamna ca e sfarsitul nostru.

Cred ca m-am prea obijnuit sa sufar si sa ma plang, in loc sa ma laud cu BUNATATEA TA, DUMNEZEULE. Si Te rog sa ma ierti pentru acesta.

Vreau sa vestesc cat de minunat esti, cum m-ai ridicat din locuinta mortilor. Da-mi Tu putere! Ajuta-ma sa fiu sare, sa dau gust lumii in care traiesc. Si sa fiu lumina, mai ales cand e bezna afara.

Iacov 1: 12. Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupa  ce a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Iti multumesc ca niciodata nu ai frant inima mea, ci i-ai dat putere si ai intarit-o!

Iti multumesc ca oricat de greu a fost, ai fost cu mine!

Iti multumesc ca mi-ai dat harul sa sufar pentru Tine! Nimic nu-i mai de pret pentru mine!

Iti multumesc ca imi dai putere sa Te laud si sa scriu despre dragostea Ta!

Si cel mai mult, Iti multumesc ca m-ai rascumparat cu sangele Tau cel scump, care ma protejeaza in orice vreme.

Iti multumesc din toata inima mea pentru ca m-ai scos cu toiagul Tau din groapa in care ma aflam si m-ai indreptat cu nuiaua Ta, aducandu-ma pe calea Ta.

Ca ai pus untdelemn pe capul meu, ca sa se vindece.

Si pentru ca Tu ai fost mereu credincios fata de mine, mai ales atunci cand eu Ti-am intors spatele.

Iti multumesc ca Tu mi-ai luat toate lacrimile si le-ai transformat in bucurie. Si ca o vei face ori de cate ori va mai trebui sa vars vre-o lacrima.

Iti multumesc ca-mi vei da un cimitir doar al meu. Un cimitir din care fiecare suflet sa zboare la Tine si sa se bucure o vesnicie ca e salvat.

Iti multumesc ca-mi vei da sotul de care am nevoie si ca imi vei da puterea sa fiu ce are el nevoie.

Iti multumesc ca-mi dai mereu puterea sa vad dincolo de ce se vede

si ca TE VREAU MAI MULT SI MAI MULT!


Fii slavit, Isuse!

2 Corinteni 10: 17- 18.
Ci, "oricine se lauda, sa se laude in Domnul." Pentru ca nu cine se lauda singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul il lauda.

Rugaciune pentru sot

Doamne, ajuta-ma sa fiu o sotie buna. Imi dau seama ca fara ajutorul Tau nu pot avea ceea ce-mi trebuie pentru a fi o astfel de sotie. Ia egoismul, nerabdarea si iriabilitatea mea si transforma-le in bunatate, indelunga rabdare si bucurie cu care sa trec peste toate. Ia vechile mele reactii emotionale, ganduri si obiceiuri, presupuneri si tendinte autoprotectoare, si fa-ma rabdatoare, intelegatoare, buna, credincioasa, blanda si cu stapanire de sine. Ia inima mea tare si darama-i zidurile cu berbecele revelatiei Tale. Da-mi o inima noua si pune in mine dragostea, pacea si bucuria Ta (Gal. 5: 22-23). Asa cum sunt acum nu ma pot ridica mai sus de unde ma aflu. Numai Tu ma poti transforma.

Arata-mi unde este pacat in inima mea, mai ales in ce-l priveste pe sotul meu. Marturisesc ca nu o data l-am criticat, nu i-am aratat dragoste, am fost manioasa pe el, i-am purtat resentiment, nu l-am respectat sau nu l-am iertat. Ajuta-ma sa las la o parte orice rana, orice sentiment de manie sau dezamagire si sa-l iert asa cum ierti Tu - complet, fara sa privesti in urma. Fa-ma un instrument al impacarii, pacii si vindecarii pentru mariajul nostru. Imbunatateste comunicarea noastra si salveaza-ne din circumstantele care ne pot aduce in pragul divortului.

Fa-ma tovarasa sotului meu, insotitoarea, prietena si ajutorul lui. Ajuta-ma sa fac din casa noastra un loc plin de pace, odihnitor si sigur, unde lui sa-i faca placere sa vina. Invata-ma cum sa ma ingrijesc si sa fiu atragatoare pentru el. Ajuta-ma sa devin o femeie creativa si oportunista, cu o minte, un suflet si spirit viu. Fa-ma femeia de care el sa fie mandru ca este sotia lui.

Vin la crucea Ta cu toate asteptarile pe care le am. Nu mai pun pe umerii sotului meu povara de a ma satisface in domenii in care ar trebui sa caut ajutorul Tau. Ajuta-ma il accept asa cum este si sa nu incerc sa-l schimb. Imi dau seama ca in anumite privinte e posibil sa nu se schimbe niciodata, dar in acelasi timp, ma rog sa se schimbe asa cum nici nu cred ca este posibil. Las in mana Ta orice schimbare care trebuie sa fie facuta, acceptand deplin ca niciunul dintre noi nu este si nu va fi niciodata perfect. Numai Tu, Doamne, esti perfect si eu privesc la Tine ca la izvorul perfectiunii noastre.

Iertare nemeritata

Va recomand, cu toata caldura, sa cititi cartea "Crestinul ateu'" de Craig Groeshel. Am scris un pasaj care mi-a placut extrem de mult. Sper sa va fie si voua de folos. :* <3



Imi place sa cred ca sunt un sofer bun. Pana acum nu am fost niciodata oprit pentru depasirea vitezei.

In schimb, odata am fost oprit de un politist pentru ca imi expirase numarul de la masina. Am incercat sa-l induiosez privindu-l rugator, dar degeaba. Si-a scos pixul si mi-a dat amenda.

Cateva saptamani mai tarziu, m-am prezentat la instanta de judecata a abaterilor din trafic. Nu stiu daca ati avut vreodata de-a face cu aceasta instanta, dar e ceva de-a dreptul umilitor. Judecatorul a intrat in sala si a aruncat o privire spre noi, gloata calcatorilor de lege. S-a indreptat spre masa lui si si-a luat in stapanire "tronul", acolo sus, deasupra muritorilor de rand. Ori de cate ori rostea un nume, persoana respectiva se ridica de pe banca unde satea si se apropia de masa lui. Unul dupa altul, invinuitii isi prezentau justificarile elaborate, incheind toti cu aceeasi concluzie: "Nu a fost vina mea, Onorata Instanta, si in consecinta nu ar trebui sa platesc aceasta amenda."

Si de fiecare data judecatorul proclama, fara exceptie, ca trebuie sa-si plateasca datoria.

In sfarsit, a venit si randul meu. "Domnul GROW-shell, va rog sa poftiti in fata."

In timp ce strabatea incaperea, am auzit soptinduse in jurul meu" Asta nu e pastorul de la Life Church?"

Ba tocmai el, prins cu mana-n sac.

Judecatorul m-a privit un moment, apoi m-a intrebat tare si raspicat:" Asadar... dumneavostra ce aveti de spus?"

Mi-am plecat privirea, rusinat. Am raspuns incet, aproape in soapta: " Am condus cu numarul expirat."

Judecatorul si-a indreptat spatele pe tron. M-a privit sever si m-a intrebat, de data asta pe un ton mai animat: " Ce ati spus?!"

De parca nu ar fi destul de neplacut ca trebuie sa platesc amenda. Acum o sa ma mai si umileasca, m-am gandit. Mi-am ridicat ochii ca sa-l privesc si am constatat ca avea o expresie amabila, cu spancenele ridicate si gura intredeschisa. Privirea sa parea sa ma indemne: Hai, te rog, ajuta-ma un pic.

L-am privit drept in ochi, mi-am indreptat spatele si mi-am inaltat capul, cu curaj. "Da, Onorata Instanta. M-ati auzit bine. Eu... sunt vinovat."

" Spune-mi ce s-a intamplat", a spus simplu.

I-am explicat, clar si succint. " Imi pare foarte rau, Onorata Instanta, sunt doar un idiot. Nu am nicio scuza. Am uitat pur si simplu sa-mi reinnoiesc numarul."

Exact ce dorea sa auda. "Scuzati-ma, ati spus ca sunteti idiot?"

Am incuviintat.

"Sunteti un idiot vinovat?", m-a intrebat cu o privirea care imi dadea de inteles: Tine-o tot asa. Nu m-am putut abtine sa nu zambesc. Era de-a dreptul amuzant.

A rostit, clatinand din cap cu emfaza: " Sunt convins ca va pare foarte rau pentru gresala dumneavoastra."

L-am imitat, clatinand din cap la fel de teatral. " Da, domnulule. Ceea ce am facut e gresit. Foarte gresit. Si imi pare rau. Foarte rau. Sunt vinovat."

Din nou, tocmai ce dorea sa auda. Judecatorul a proclamat pe un ton ironic si raspicat, ca sa-l auda toti cei prezenti: "Avem aici o persoana vinovata, intr-o incapere plina de oameni nevinovati. Trebuie sa-l dau afara cat mai repede pe acest idiot vinovat, ca nu cumva sa-i corupa pe ceilalti. Craig Groeschel, sunteti liber sa plecati. Nu trebuie sa platiti amenda. Ati fost iertat."

Iu-huuuuu! Am dansat de fericire tot drumul pana la masina.

Acum haideti sa revedem scena. Eram vinovat? Sigur ca da. Meritam sa fiu pedepsit? Da. Dar a trebuit sa-mi platesc gresala? Nu! De ce? Pentru ca judecatorul s-a indurat de mine. Nu primisem ceea ce meritam. Fusesem iertat. Exact la fel procedeaza si Dumnezeu cu noi. Daca suntem "in Hristos", El nu ne da ceea ce meritam pentru pacatele nostre. In Isaia 43:25, Dumnezeu spune: " Eu, Eu iti sterg faradelegile pentru Mine, si nu-Mi voi aduce aminte de pacatele tale."

E adevarat ca oamenilor buni le se intampla si lucruri rele. Dar istoria lui Isus este vestea buna pe care o poate primi cineva. Lui I s-au intamplat lucruri rele tocmai pentru ca noi, ceilalti, sa putem avea parte de lucruri bune. De obicei ma grabesc sa intreb de ce s-a intamplat un lucru rau. Insa rareori ma intreb de ce m-o fi binecuvantat Dumnezeu cu un lucru bun. Adevarul este ca oamenii ca mine si ca tine, pacatosi care merita sa moara, au parte si de lucruri bune.

Daca treci chiar acum printr-o mare suferinta, adu-ti aminte de povestea lui Iov. Cu toate ca a suferit enorm, la sfarsit, Dumnezeu l-a binecuvantat mai mult decat si-ar fi putut inchipui vreodata. Ma rog ca El sa faca la fel cu tine. Orice s-ar intampla, noi toti putem fi recunoscatori pentru ca nu ne da intotdeauna ceea ce meritam. Cand vine vorba de pacatele noastre, ma bucur din toata inima ca Dumnezeu nu este corect.

(Craig Groeshel)

Cea mai superba povestire:

Autor necunoscut

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.

Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele.

Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice,locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.

"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti oamenii.
Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:

- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta! Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.

- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine. Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor. Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.

Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a pus inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.

Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

Inima ta cum este? O poti imparti cu altii?..