Un exemplu foarte bun pentru noi

Alvin era un băiat de zece ani, normal, sănătos, dar în urma unui accident de la şcoală, într-o zi a rămas paralizat parţial. Următorii ani i-a petrecut în spitale şi centre de reabilitare, dar nu a putut niciodată să-şi folosească ca înainte braţul drept şi picioarele.

Ca adoleşcent, nu nu putea să meargă ca şi ceilalţi tineri de vârsta sa. Ca şi adult, nu a putut să-şi aleagă o meserie ca şi prietenii săi.

Totuşi, în loc să se umple de amârăciune, Alvin s-a hotărât să facă ce putea. A început să citească. A atudiat. Şi a început să se preocupe de jurnalistică. A învăţat să repare ceasuri. În cele din urmă, s-a căsătorit şi a avut o familie, întreţinându-se din scris şi învăţându-I pe alţii.

La maturitate, Alvin a început să fie cunoscut ca un creştin devotat, un bărbat cu o capacitate de înţelegere foarte matură şi un om care cunoştea foarte bine Biblia. Mulţi au început să-l caute pentru a se consulta cu el în diverse probleme şi pentru depăşirea dificultăţilor cu care se confruntau.

Acceptându-şi limitele, refuzând să se lase cuprins de amârăciune şi îndrepându-şi mintea şi sufletul înspre Domnul, Alvin a reuşit să trăiască o viaţă plină de sens şi de roade.

Sursa: cartea “Viaţa familiei creştine” de John Coblentz