9. Cel mai pretios dar oferit- Timpul
Copilul simtea dorul de casa. Era fugar. Devenise cumva in timp, copilul garilor caci de acolo primea adapost si o patura cu care sa isi acopere mainile mici si inghetate. Cauta caldura unui camin sipentru el fiecare zambet primit de la ceilalti era ca o sarbatoare.
Isi dedica timpul privind la trecatori si isi imagina viata lui altfel decat cea a unui copil sarac si parasit. Trupul ii era chinuit, insa nu isi pierduse inocenta.
A incercat sa isi umple golul, cautand tovarasie. A cautat povesti de viata asemanatoare cu a lui si si-au oferi unii altora adapost si companie. Aveau acum toti cu cine sa isi povesteasca dorurile si experientele. Erau deja o adunatura de pitici al caror raset se auzea de pe fiecare peron, pe care oamenii ingandurati stateau si asteptau trenul care sa ii duca acasa. Ei aveau casa lor, dar de ce aveau insa fetele schimoniste, de ce nu aveau in privire acea licarire pe care ti-o da familia!?!
Pana atunci, copilul nostru nu se gandise nici o secunda ca cineva care apartine unei familii poate fi trist si nu intelegea apasarea pe care o citea pe chipurile lor. Si el si prietenii lui au plans, si ei au fost candva tristi, acum insa zambeau. Nu stie cum s-a intamplat, insa atunci cand impartasea timp cu ceilalti copii, care faceau acum parte din familia lor mica, se simtea vesel.
Au hotarat sa faca si lumea un loc vesel.
S-au impartit in cete si in fiecare zi cautau modalitati sa smulga cate un zambet de la fiecare trecator. Ofereau flori, faceau scenete, invitau oamenii sa ia parte la bucuria lor. Oamenii zambeau, insa copilasii doreau mai mult, sa le stie si lor cineva dorurile.
Timpul trecea, oamenii treceau, zilnic alte fete, insa aceeasi copii ofereau din timpul, din iubirea, din veselia si curajul lor, celora care desi aveau un camin, nu le mai aveau pe acestea.
Adormeau seara zambind, simtindu-se imbratisati de fiecare trecator, facand astfel parte dintr-o familie mult mai mare, familia Celui care a creat-o!
Sursa: https://www.facebook.com/fundatiaciresarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu