Gesturi mărunte. Relaţia ta cu Dumnezeu.

Poate am observat că relaţiile în care suntem implicaţi se pot înnoda mai tare sau dimpotrivă datorită unor gesturi minore. Lucruri simple şi în acelaşi timp trecute cu prea mare uşurinţă, ca la un moment dat să fie chiar imposibil de realizat deoarece constatăm că relaţia e deja pierdută.


Nu ştiu ce înseamnă pentru voi relaţia cu Dumnezeu. Poate înseamnă studiu biblic, rugăciune şi mers la biserică. Nu ştiu cum este Dumnezeul la care vă închinaţi, poate e un Dumnezeu mereu formal, la care i te adresezi “O mare împărate” de fiecare dată când intri în prezenţa Lui, sau poate îţi e un prieten cu care poţi să-I spui oricând ce te doare. Nu ştiu dacă Îl vezi pe Dumnezeu în natura care te înconjoară, dacă îl vezi în pasărea ce trece deasupra ta… poate Îl vezi în marile minuni ale lumii, poate în furtuna de afară îţi dai seama ce mare putere are El… cum porunceşte El vântului şi mării. Poate Tu Îl vezi cel mai bine în parabole… ţi-L imaginezi ca pe un păstor care te ia în braţe când eşti rănit sau depinde de ocupaţia pe care o ai… dacă eşti pompier.. Îl vezi ca pe un salvator de vieţi, ca pe Cel care stinge focul… dacă eşti gunoier Îl vezi ca pe Cel care ia gunoiul inimii tale şi-l aruncă în foc… 


Nu ştiu cum te raportezi tu la Dumnezeul Tău… dar vreau astăzi să-ţi spun că El e extraordinar de mulţumit cu tine când Îi mulţumeşti pentru pâinea ce ţi-a dat-o, că Îi dau lacrimile când vede că îţi încredinţezi rănile şi relaţiile distruse în mâna Lui. Adoră să Îi spui “Bună dimineţa, Tăticule!”, e  înnebunit după cântecul ce i-L închini la ora de închinare din biserică din toată inima ta. El adoră să vadă că vii la El cu orice problemă ai, nu doar cu problemele mari şi chiar şi cu cele banale. Frunzele care au căzut şi te-au faşcinat, El le-a făcut să cadă pentru tine; a vrut să te vadă zâmbind, a vrut să te vadă fericit. Binecuvântările pe care le ai – o casă, o masă, un copil sau doi, o grădină, nişte copaci în faţa casei, nişte flori superbe în ghiveci… nu uita niciodată că “orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1:17) 


El nu doar că a dat pe Fiul Său ca să fii liber şi fericit dar are un suflet şi un caracter impecabil. Este Cel de care nu poţi să te oboseşti îndrăgostindu-te. E absolut minunat. Şi nu uita la Dumnezeu gesturile mici contează. O mică regulă… una banală, ignorată poate de ceilalţi creştini… pe care tu o respecţi e ca un mărgăritar de mare preţ în ochii unui Tată, cum îmi place mie să spun, “e nebun după tine”. Un mic gest de mulţumire pentru că nu eşti în spital, că ai binecuvântări… dă dovadă unei relaţii superbe dintre creaţie şi Creator.


Nu uitaţi, indiferent de ticăloşia noastră… de greşelile noastre, de viaţa prea aglomerată pentru a-I oferi atenţie lui Dumnezeu şi sufletului nostru pe care ades îl lăsăm să moară de foame, Dumnezeu e acelaşi. Se uită la noi cu nişte ochi atât de superbi… ştiţi de ce sunt superbi? Pentru că ne cunoaşte în totalitate, ştie fiecare suferinţă a noastră, fiecare gând şi fiecare celulă din corp… cunoaşte sentimentele noastre, relaţiile noastre, comportamentul şi în ciuda faptului că ne ştie toate neajunsurile, NE IUBEŞTE ŞI ZILNIC ALEGE SĂ NE IUBEASCĂ CHIAR MAI MULT.


“Cine-I prieten mai bun ca Isus?” Cu un astfel de prieten te schimbi fără să vrei ;)) n-ai cum să nu te îndrăgosteşti de caracterul Lui şi să nu-ţi doreşti să fii ca El… o dată ce ai început să “guşti ce BUN este Domnul”, crede-mă, nu te mai poţi opri… şi încetul gândul ţi se schimbă, viaţa şi oamenii din jur nu vor putea să nu observe schimbarea şi să nu-şi dorească să fie şi ei la fel.


“Vreau o pace ca a ta.” “Cum de nu ai înnebunit după atâtea prin câte ai trecut?” “Ce te face să zâmbeşti după o operaţie la creier?” “Cum poţi fi aşa de liniştit?” şi multe alte întrebări ne vor pune oamenii, iar răspunsul nostru va fi “Mi L-am făcut pe Dumnezeu prieten. Nu vrei să ţi-L faci şi tu?”