Un gand despre paradoxul vremurilor noastre
AMONIM
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe funcii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti, si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Cheltuim prea nesabit,
radem prea putin,
conducem prea repede,
ne enervam prea tare,
ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor,
si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar, si uram prea des.
Am invatat sa ne castigam existenta,
dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii, nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si inapoi,
dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada,
sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mari, dar nu mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu sa asteptam.
Am constrit mai multe calculatoare,
sa detinem mai multe informatii,
sa produca mai multe copii ca niciodata,
dar comunicam din ce in ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri,
dar mai multe divorturi.
Case mai frumoase, dar destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani,
corpuri supraponderale si
pastile care iti aduc orice stare
de la bucurie, la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine,
dar nimic in interior.
Vremurile in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare
si in care poti decide
fie sa impartasesti prietenilor acest punct de vedere,
fie sa fii nepasator.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
pentru ca nu vor fi cu tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza,
pentru ca acel copil va creste curand,
si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l immbratisezi cu dragoste
pe cel de langa tine,
este singura comoara
pe care io poti oferi cu inima
si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui: "TE IUBESC"
partenerului si persoanelor pe care le indragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana
si sa pretuiesti acel moment pentru ca
intr-o zi acea persoana
nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti,
Fa-ti timp sa vorbesti,
fa-ti timp sa impartasesti gandurile
frumoase pe care le ai.
