Am crescut în mediul evanghelic unde proorocia e ceva normal și unii sunt chiar obsedați "sa le vorbească Domnul ".
Nu e bine sa forțezi "gura" lui Dumnezeu, adică sa îți vorbească... Sunt lucruri clare și specifice în Sfânta Scriptura pentru care nu trebuie lămurire suplimentară. Doar scrie negru pe alb ce trebuie să faci în foarte multe domenii în care unii cer totuși 'călăuzire specială' crezând că pot schimba ceva din hotărârile și regulile bine slabilite deja.
Pe de altă parte nu trebuie nici sa îți fie frică sau sa negi existența acestui dar sau importanta lui în viața credinciosului. E o unealtă prin care Dumnezeu m-a întărit de multe ori.
Pentru că da, viața e grea și plină de provocări, deci ai nevoie de călăuzire și de sfat divin. Sau sunt momente când Dumnezeu vrea să te avertizeze cu privire la anumite lucruri care te așteaptă sau pur și simplu să îți amintească cât de mult te iubește și cât de mult insemni pentru El. Avem un Dumnezeu și un Tată minunat!
Totuși este o proorocie cu care nu sunt deloc deacord. E aceea care te vede în întuneric total și fără ieșire. Ea este total nescripurala. Isus a venit sa dea mântuire celor pierduti, mângâiere celor apăsați și întristați și o cale de ieșire din probleme celor debusolați.
Trăind viata mea de credință am înțeles că Dumnezeu iubește toți oamenii, nu doar pe cei pe care ii placem noi. Isus nu a murit doar pentru vecinul care îți zâmbește, ci și pentru cel morocănos. Îmi place mult ce zicea Isus, că cei bolnavi au nevoie de doctor și cei pierduți de mantuire.
Puteți adauga în comentarii ce credeți voi despre proorocie. Fiți binecuvântați în toate domeniile vieții!
