Cand te inhami la drumetie, dar miroase a lacezeala.
Ne propunem un studiu introspectiv, timp de 30 de zile in care sa ne tinem ochii deschisi si mintile agere pe drumul ales- impreuna pe urmele pasilor Lui.
1. Biserica intreaga si implicarea omului.
Auzim tot timpul ca Bisericile sunt saracacioase din punct de vedere activ. Ne gandim ca nu stim cum sa ne implicam concret, desi avem lucruri de spus. Ne este poate teama sa actionam intr-o maniera care poate face diferenta. Si asa trec zilele. Zile in care ne-am fi putut manifesta iubirea, pasiunea si creativitatea, trairi pe care El le-a asezat cu atata precizie in noi, pentru a-L sluji. Nu stim de unde sa incepem? De acolo de unde a inceput totul. Din interior.
Ca sa faci parte dintr-un organ, dintr-o celula functionala, trebuie sa iti si descoperi rolul, functiile. Te pricepi sa pompezi sange? Ia-ti in serios atributia. Esti abil in a cerne? Fa din sita obiectul cel mai de pret pe care sa il manuiesti. Poti fi un stalp pentru cel aflat in nevoie? Manifesta-ti disponibilitatea. Nimic nu se cladeste de la sine, iar ce s-a cladit, trebuie intretinut.
Nu trebuie sa spui cuvinte mari sau sa faci fapte marete. Cautam in noi acele daruri pe care Dumnezeu ni le-a dat sa le folosim in lucrarea pe care ne-a pus-o inainte.
Biserica devine un organ intreg, noi devenim cei care au pus umarul pentru a-i face auzite cantecele pana la portile Cerului.
Care este principalul lucru care iti trece prin minte si pe care poti sa il faci, oferind din tine, ceea ce El a pus deja? Numeste-l si hai sa vedem fiecare, dupa ce l-am aplicat care au fost rezultatele.
Dorim sa ne impartasim povestile. Fiecare are o poveste importanta de spus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu