luni, 18 noiembrie 2013

Studiu de 30 de zile de la Ciresarii (12)

11. Faci diferenta care forta te conduce ?


“Doamne” [murmura omul]
“Da” [raspunse Dumnezeu]
“Nu sunt vrednic” [ingaima omul; si motivul il stia prea bine…]
Dumnezeu incepu sa rada cu blandete si bunatate. Omul il privi descumpanit: era oare in fata Dumnezeului care trebuie !?!
“Da, nu sunt vrednic” [insista el, gata sa isi dea frau marturisirii pe deplin]
“Stiu, stiu, [raspunse Dumnezeu, pastrand veselia aceea plina de bunavointa] te intreb insa un singur lucru. Crezi tu oare in existent Diavolului? Crezi cu adevarat? [il privea tinta parca luandu-l usor in zeflemea]
“Cum asa?” [ingaima iarasi omul]
“Crezi ca Diavolul poate sa te indrume catre sfintenie, catre cea adevarata? Crezi ca raul nu-i decat o experienta trazitorie; nu se afla nici in inceput si nici in sfarsit? Se cere doar sa treci prin ea si atata tot? Asadar daca crezi, daca initiativa nu a pornit de la Diavol, care este doar un incident, de la cine a pornit ? Al cui este, poate fi planul de a se folosi de tine de un pacatos dintre cei mai abjecti, pentru a redefini sfintenia? Cine poate sa fi avut trebuinta sa faca sa cada negativul extrem, prin trairea pana la capat a pozitivului extre?”
“Tu Doamne !”
“Asa este. A fost o gluma! Diavolul nu este o persoana, ci o intruchipare, o masca. Trebuie sa ma folosesc de raul railor pentru a-l face sa devina cel mai bun si de o arbitrara contradictie in termeni pentru a face sa triumfe lipsa de contradictii. Du-te acum si marturiseste toate acestea. Numai cu o conditie.”
“Aici sunt Tata !”
“Cand te vei indeparta de aici, trebuie sa mergi drept inainte, fara sa te mai intorci, fara sa te uiti inapoi la mine…”
“Asa voi face !”
…nu trecu nici 20 de pasi si curiozitatea irezistibila pusese stapanire pe el; nu putu , efectiv sa tina piept unei puteri care din cerbicie il obliga sa se suceasca indarat si sa isi arunce o ultima privire. Si intoarse capul o clipita, numai una…
Forta luminoasa era tot acolo…dar nu avea chipul Domnului. Era acolo alt chip, cu ochi mici care priveau scanteind, cu poemti inalti si aprinsi de rumeneala aceea scarboasa, cu surasul lui de cersetor….

Facem deci diferenta care forta ne conduce sau ne lasam inselati de cuvinte noi, fete noi, idei noi, abordari noi, care mai de care mai frumoase si ispititoare !?!
Sa ne rugam sa Ii recunoastem glasul si chipul atat in intuneric, cat si in lumina !


Sursa: https://www.facebook.com/fundatiaciresarii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu