Eu eram genul de persoană căreia îmi plăcea să mă uit la
televizor sau să mă joc înainte ca să-mi fac temele, și nu de puţine ori temele
rămâneau neterminate și lecţiile neînvăţate. Îmi plăcea mult să-mi fac timp
pentru “eu”, iar Biblia era de multe ori ceva la nevoie și atat. În tinereţea
mea îmi plăcea la biserică dar aceasta nu m-a determinat să-mi schimb acest mod
de gândire lumesc. Cănd am mai crescut am început să trăiesc în răzvrătire faţă
de părinţii mei, deoarece erau mereu nemulţumitori, mereu era cineva mai bun și
care avea realizari mai decât ale mele; mă săturasem să fiu comparată și să mi
se spună “nu faci nimic” când mă străduiam să fac ce mi se zicea. Poate din
aceasta cauza am devenit o tânară domnisoară fară pic de ambiţie și fară chef
de viaţă; încă mai am de luptat ce aceste două lucruri atât de mult s-au instalat
în caracterul meu. Am încercat să-mi multumesc parinţii, dar nu era chip de așa
ceva - amândoi cu conceţii diferite, păreri diferite… la un moment dat nu mai
știai pe care sa-l ascuţi, unul spunea ”Fă.”, celălalt “Nu fă!”. Și aceasta m-a
afectat, așa că am început să am o lume a mea. În clasa a 9-a am primit primul
meu calculator, pe care înca îl folosesc, și am început să petrec mult timp pe
calculator încercand sa uit si sa ignor părinţii ce se certatu constant. Pentru
mine computerul a fost în mare parte o binecuvantere și o evadare din
realitatea urâtă a vieţii mele.
Aceasta este o mică parte din viaţa mea și concluzia mea
este că oamenii sunt imposibil de mulţumit. Dar în ciuda acestui lucru ne
strădim să fim plăcuţi și să mulţumim pe cei din jur. Aceasta nu este o
problemă în sine, problema e atunci când Dumnezeu e pe planul 2 și pe El Îl
multumim ultimul… Problema e când ne uităm la ce părere au oamenii despre noi,
la evaluarile lor și ajungem să fim decepţionaţi și triști, deoarece ei nu ne
văd valoarea ci defectele. Doamne ajută-ne sa vedem prin ochii Tăi ce minunate
fapturi ne-ai creat.
Problema e pe care dintre ei alegi să-i asculţi… (nu doar părerile
lor dar și ce îţi spun ei să faci). Dacă Dumnezeu te vrea la o anumită
facultate și îţi spune asta, fă în așa fel să ajungi acolo, nu unde zice cutare
și cutare. Trebuie să ne formăm o disciplină în a asculta de Tata și nu de
oamenii din jur, care sunt la fel de limitaţi ca și noi și înteleg dintr-o
situaţie doar atât cât le este dat; dar Dumnezeu înţelege totul și știe care e
calea pe care trebuie sa mergi. Contează atât de mult să cauţi Voia Tatălui
zilnic și e un obicei atât de frumos. E tot ce poţi face mai bun atunci când te
simţi trist dar și când ești vesel. Să-I dăm Lui primul loc și tronul inimii
noastre și atunci vom vedea de ce este în stare să facă Dumnezeu cu un om
care-I caută Voia. Dumnezeu să ne ajute!
21.11.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu