incetati sa va credeti nevrednici pentru Dumnezeu. ce? aposolul Pavel, cel ce a persecutat Biserica, a fost vrednic prin faptele lui? sau oricare alt pocait de azi... inceteaza sa te uiti la tine si la cat de slab esti, nu trebuie sa castigi dragostea Tatalui, doar sa o primesti.
Mereu aud părinţi şi bunici care le zic copilaşilor mici că
Dumnezeu iubeşte doar copiii ascultători - nimic mai fals. Ei cred că Dumnezeu
e ceva dictator sau împărat fără milă; un Tată rău şi nemilos. Ei au
experimentat traume emoţionale în viaţa lor; nu au fost acceptaţi şi iubiţi de
părinţi, de oamenii mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi. Nu-i învinovăţesc pentru
că spun asta, ci îi înţeleg: şi eu am crezut la fel.
De fapt uneori mai cred asta… pentru că toată lumea aşteaptă
de la mine să fiu perfectă. Fiecare, la un moment dat, te pune într-o cutie şi
îţi dă un set de reguli pe care dacă nu le urmezi cu stricteţe – gata – nu mai
eşti copil de Dumnezeu, nu le mai poţi fi prieteni, nu mai eşti acceptat de
societate. Asta se numeşte manipulare. Cu toţii am păcătuit înaintea lui
Dumnezeu, nu este om fără păcat, doar Fiul a ascultat pe deplin, noi restul…
cădem ades şi învăţăm din greşeli.
Pe zi ce trece încerc să fiu mai bună, şi slavă Domnului,
văd cum El lucrează în mine şi prin mine. Dar asta nu înseamnă că nu se
întâmplă să greşesc lui Dumnezeu şi oamenilor. Uneori o fac chiar intenţionat,
când cineva mă răneşte îl rănesc înapoi, şi în loc să iert şi să ne împăcăm ne
certăm mai tare.
Vi se întâmplă şi vouă asta, nu-i aşa? Ştiţi ce e minunat? Că Dumnezeu ne
iubeşte aşa cum suntem, ne înţelege slăbiciunile şi ne ridică de fiecare dată când am
căzut. Slavă Lui! Totuşi niciodată Dumnezeu nu va aplauda păcatul pe care
copiii Lui Îl fac, ci Îi va disciplina, pentru că Îi iubeşte şi pentru că e un
Dumnezeu gelos.
Nu cred că vre’unul din noi
reuşeşte să facă altora ce ar vrea alţii să-i facă lui, mai ales atunci când
nu-i putem înţelege. Avem prea multe pretenţii de la alţii, dar nu şi de la
noi. Şi mie îmi place mereu să zic la fiecare ce să nu facă, îmi place să
corectez oamenii, dar cum rămâne cu mine? Nu-mi place când cine îmi spune ce să
fac, mai ales când se ajunge la manipulare. Ei bine, e adevătat că de multe ori
am făcut sacrificii foarte mari pentru alţii şi tot nu ne-au apreciat, că ne-am
dat până şi ultima suflare ca să facem binele să biruiască, am încercat mereu
să fim mai buni, mai responsabili, mai frumoşi în faţa lui Dumnezeu. Ne
străduim să împlinim Voia Tatălui nostru scump, dar asta nu este pentru El sau
pentru ca să arătăm noi bine în faţa altora, ci e spre binele nostru propriu.
Dacă ai căzut, dacă vezi că nu mai poţi să te ridici, dacă eşti undeva jos
spiritual şi observi în loc să creşti în credinţă, scazi, nu dispera. Nu e
sfârşitul tău, nu ai pierdut mântuirea, Dumnezeu nu te urăşte. El vrea să te
întorci şi te ajută să te ridici, să-ţi schimbi hainele cu găuri şi pline de
murdărie, pline de sânge de la rănile din trecut care nu vor sa se vindece…
dă-i-le Lui, ai încredere, ai un Tată extraordinar de BUN.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu