sâmbătă, 8 septembrie 2012

Picatura si Oceanul


- Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea... atunci as deveni Oceanul!

cum gandi aceasta, picatura incepu sa-si reverse dragostea peste toate celelate picaturi, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau, si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa peste acea picatura, nu putea deveni Oceanul.

Copilul il intreaba pe tatal sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul?

Si tatal ii spuse ultima sa poveste:

Era o data o picatura care cauta pacea Oceanului si profunzimea lui. Dorinta ii era mare si dorinta de iertare ii era mare... si deodata Oceanul ii spuse:

- Tu si cu mine, noi suntem una!

Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata supratata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

- Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ii primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.

- Dar ce se intampla daca o astfel de picatura devine murdara?

Tatal rase din toata inima:
- O picatura nu poate deveni atat de murdara incat Oceanul sa n-o poata curata.

Sursa: www.maideparte.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu