23. Cad stalpi, dar se ridica ziduri
Calc pe pamant de aur, a mea este bogatia si tot al meu este pamantul pe care pasesc descult simtind imbratisarea lui...este pamantul meu arzand si il iubesc !
Pasesc agale fara sa imi doresc sa alerg caci stiu ca noapte o sa vina si o sa-mi racoreasca talpa cand aceasta arde, soarele va rasari cand corpul imi va fi amortit de noapte racoroasa si ploaia va veni, cand imi va fi sete.
Traiesc fiecare minut cu asta in minte si asa, desi asteptarea uneori poate fi apasatoare, intotdeauna este eliberatoare.
Imi plac diminetile.Sunt racoroase. Imi plac serile. Sunt odihnitoare. Imi place ca in fiecare moment al zilei visez cu ochii deschisi la pamantul si bogatiile pe care le detin prin puterea Lui, iar acestea ma fac sa ma simt un om valoros.
Tu ce simti cand deschizi ochii dimineata? Ce vezi cand te uiti in oglinda?
Eu vad valoare si binecuvantare.
Suntem stapanii pamantului si asta ne da putere sa ramanem langa Cel care ne-a promis si Cerul !
Sursa aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu