A avea copil sau copii nu te face parinte
Foarte multi copii au "parinti" dar nu poate vorbi cu ei cand au ceva pe suflet, nu pot avea incredere ca sa le zica adevarul despre lucrurile care le fac sau care li se intampla. A fi parinte nu inseamna a imbraca si a hrani pe cineva, a fi parinte inseamna a da un exemplu' viu, in carne si oase, prin comportamentul tau zi de zi.
Degeaba il duceti pe copil la biserica si la scoala si asteptati sa il educe altii, daca nu vede in voi un exemplu de urmat. Am auzit foarte multi adolesteti spunand: "Eu nu vreau sa fiu ca tata!", "Eu nu vreau sa fiu ca mama!", oare de ce spun ei aceste lucruri? V-ati intrebat vreodata de ce?
DACA VOI CA PARINTI NU AVETI AUTORITATE PENTRU COPIL, CINE SA AIBA??
Nu v-ati intrebat de ce copilul nu asculta? Poate ca parintii nu stiu cum sa-si castige respectul din partea copiilor, nu stiu sau nici macar nu vor sa le castige increderea, tot ce doresc unii parinti (din pacate) este ca sa aiba niste copii ascultatori si cu viitor. Dar ei cu cine sa vorbeasca despre ce-i apasa? Primii sfatuitori si consilieri sunt parintii, asa e normal sa fie; nu anturajul sau revistele, televizorul sau pastorul.
Majoritatea copiilor sunt constienti ca au nevoie de parintii lor si ca daca va fi sa fie singuri pe lume le va duce dorul, dar conteaza ceea ce puneti in copil, conteaza sa vada ca tata si mama se inteleg, ca lupta impreuna, ca "sunt una" (cum scrie in Biblie).
Un copil are nevoie de un camin cald, un loc al protectiei, unde sa poata creste din toate punctele de vedere.
COPILUL ASCULTA PE PARINTELE DE CARE SE SIMTE IUBIT (inteles) si de care se teme(ce are autoritate). Este necasara o disciplina, dar una care sa lase traume. Vorbele urate si distrugatoare (prost, nebun, incapabil...) pot distruge incredere in sine a copilului si se numeste ABUZ VERBAL.
FERICE DE PARINTII CARE STIU SA-SI CEARA IERTARE DE LA COPIII LOR. Prin iertarea pe care si-o cer, invata pe copil sa-si ceara el insusi iertare si sa-si dea seama ca parintilor le pasa de ei, nu in ultimul rand, copilul invata sa ierte.
Casa voastra sa nu fie un loc in care cearta e la ordinea zilei, nu un loc din care copii sa vor sa scape cat mai repede cand vor fi mai mari, ci sa doreasca sa fie cat mai aproape de casa pamanteasca.
Incercati sa menajati cat mai mult copiii din certurile voastre, incercati sa le dati mereu un exemplu... degeaba ii spui fetei tale: "Nu fuma!" cand te vede cu tigara aprinsa in gura... la fel e cu toate celelalte aspecte.
Ma rog ca Dumnezeu sa lucreze la inima voastra si sa incercati sa va hraniti copilul mai degraba cu DRAGOSTE, cu INTELEGERE, decat cu mancare. Dumnezeu sa va ajute sa fiti un exemplu viu pentru copiii vostri! Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu