Fii tare!

Fii tare!

de Petru Dugulescu

Când valuri mari de ură ţi se ridică-n faţă

Şi-n luntrea vieţii tale izbesc neînceptat,

Când marea furioasă e-nvăluită-n ceaţă

Şi n-ai nicio speranţă ca să mai fii salvat,

Când nu mai ai putere şi cauţi cu disperare

O mână prietenească să-ţi vină-n ajutor,

Când trupul tău e pradă durerilor amare,

Adu-ţi atunci aminte: tu ai Mântuitor!

Când cei ce te-nconjoară trăiesc în nepăsare

Şi râd mereu de tine şi te batjocoresc,

Când inima ţi-e plină de-amar şi de-ntristare,

Când nu mai ai pe nimeni, când toţi te părăsesc,

Când simţi un gol un suflet şi inima-ţi suspină,

Iar ochii plini de lacrimi privesc spre alte zări,

Când copleşit de beznă cauţi drumul spre lumină

Şi fiinţa ta tânjeşte de dorul altei ţări,

Când mii şi mii de valuri te-atacă cu furie,

Tu nu ceda, fii tare, fii stâncă de granit!

Şi tot dispreţul lumii tu poată-l cu mândrie,

Urmându-L cu credinţă pe Domnul tău iubit.

Şi nu uita Cuvântul ce Însuşi El ţi-l spune:

“Căci la aceasta suntem aici jos chemaţi:

Necazuri şi ispite veţi întâlni în lume –

V-am spus aceste lucruri, dar nu vă-nspăimăntaţi!

Căci nu peste mult timp, vă voi lua cu Mine

Şi-n ţara veşniciei veţi fi al meu popor!

Acolo se termină şi lacrimi şi suspine,

Şi toţi veţi fi o turmă. Iar Eu voi fi Păstor”.

Cu-aceste dragi cuvinte te mângâie într-una,

Tu, frate scump şi soră, urmaş al lui Cristos;

Fii tare pân’ la capăt şi vei primi cununa,

Vei fi cu El de-a pururi în cerul glorios!

O veşnicie-treagă Îi vei cânta-n mărire,

Iar El te va conduce la marea de Cristal,

Vei fi cu El în slavă părtaş la nemurire,

Gustând din pomul vieţii ce stă măreţ pe mal.

Dar pân-atunci te luptă, mereu cu valul vieţii,

Veghează şi te roagă, nu obosi lucrând!

Şi cum străjeru-aşteaptă ivirea dimineţii,

Aşteptă-L şi tu-ntruna. El va veni-n curând!