Totul este pregatit pentru cei care cred

De ce ne este atat de greu sa credem ca faptele bune sunt pregatite din 'nainte si ca rasplatirea este pregatita pentru noi in cer? De ce e chiar atat de greu sa intelegem ca exista un scop in orice lucru care ni se intampla?

Isus i-a zis: "Nu ti-am spus ca, daca vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?"(Ioan 11:40)

Atitudine de robi:
De multe ori ne comportam ca niste oameni robiti de pacate, plini de poveri, de amaraciune, suntem plini de rani nevindecate in suflete cand noi de fapt marturisim fie prin cantare, fie prin crezul nostru ca suntem oameni liberi, eliberati de toate aceste poveri.

Ne uitam de multe ori identitatea, uitam ca Dumnezeu ne indentifica cu Fiul Lui (Ro 6). Dar trebuie sa ne amintim si noi asta zi de zi:" Tot asa si voi insiva socatiti-va morti fata de pacat, si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos, Dommul nostru" (Romani 6:11).

Uitam bunatatea si dreptatea Celui care ne-a salvat. Mereu trebuie sa ni se aduca aminte ca suntem iubiti si ca avem valoare.

Suntem de prea multe ori furati de tot ce e in jurul nostru, dezamagiti de noi insine si de alti oameni. Avem impresia ca Dumnezeu ne lasa singuri intr-o lume plina de ispite, de incercari. Parca nu mai avem nicio sansa de a fi remediati, parca doar noi suntem cei care sufera..

Cu totii am trecut prin astfel de stari; stari de indoiala. Trebuie sa fim constienti ca "profesorul tace in timpul testului", si pacatul de care suferim cu adevarat in aceste imprejurari este necredinta.

Necredinta ne face sa fim pasivi deoarece atunci cand nu crezi intr-un premiu nu te lupti ca sa-l castigi.

Iar confortul nu produce caractere. Stam in canapeaua noastra, uitandu-ne la Tv sau facem doar lucrurile care sa ne faca noua viata mai confortabila, dar uitam un singur detaliu: sa petrecem timp de calitate cu Dumnezeu, sa ne lasam invatati de El si calauziti de Duhul Sau. De multe ori aceasta implica un sacrificiu pentru egoul nostru, un atac la confortul propriei persoane. 

Asteptam ca Dumnezeu sa faca totul, in timp ce noi ne ocupam de ale noastre.. Dar nu observam cat de nefericiti devenim? si cu cat muncim mai mult pentru noi, cu atat parca avem mai putin; ca mai putina placere ne aduce tot ce am stans cu truda? Dar atunci cand ai facut un cadou sau ai investit in fericirea altora cu toata inima ta, nu-i asa ca ai simtit ca ai facut ceva cu adevarat important, cu adevarat maret?

Atunci Isus a zis ucenicilor Sai: "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa Ma urmeze. (Mat.16:24)

Confortul este unul din lucrurile la care trebuie sa renuntam daca dorim sa avem o relatie sanatoasa cu Dumnezeu si cu cei din jur. Caci datorita confortului se cultiva egoismul, rautatea, invidia, chiar necredinta, lenea, minciuna si multe altele.

Dumnezeu e gelos, El ne doreste dedicati total Lui. Caci Domnul Dumnezeul tau este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos. (Deut.4:24)

Si mare binecuvantare este gelozia Ta, Dumnezeule!

Caci ei (parintii) in adevar ne pedepseau pentru putine zile, cum credeau ei ca e bine; dar Dumnezeu ne pedepseste pentru binele nostru, ca sa ne faca partasi sfinteniei Lui. (Evr.12:10)