Ziua de incurajare a familiei

Sursa aici

Weekend "Tata și copilul" la Brădățel

Sursa ...

Despre infidelitate

Fiecare situaţie de infidelitate este diferită însă am observat că cea mai puternică influienţă provine din nevoile eului. Atât bărbaţii cât și femeile sunt la fel de vulnerabilifaţă de această devoratoare dorinţă de a fi admiraţi și respectaţi de sexul opus. De aceea, cei care participă la aventuri extraconjugale o fac adesea pentru a dovedi că mai sunt atrăgători sexului opus. Plăcerea provine din siguranţa “că cineva te consideră mai atractiv, inteligent, frumos. Acelei persoane îi place să mă audă vorbind... îi place cum gândesc... mă găsește atrăgător.” Aceste sentimente provin din miezul personalităţii, eul, și îl împinge pe un bărbat sau pe o femeie chibzuită să se comporte nebunește și iraţional.

Iarba poate părea mai verde de cealaltă parte a gardului, dar tot trebuie tunsă. Mai devreme sau mai târziu, plăcerea unei aventuri extraconjugle se sfârșește. Oamenii trebuie să se întoarcă înapoi mai muncă. Nici fantasticul sentiment romantic nu va dura veșnic. De fapt, noul iubit devine un om la fel de obijnuit ca fostul soţ sau soţie. Defectele lui sau a ei încep să atragă atenţia și apare primul conflict. Acesta îndepartează toată atmosfera extraordinară existentă până atunci. Relaţiile sexuale încep să-și piardă savoarea, pentru că nu mai reprezintă o noutate. Uneori, nu mai reprezintă nuciun fel de atracţie.

Cunosc oameni care au colindat dintr-o “viaţa de rutină” în alta în căutarea zadarnică a plăcerii sexuale prelungite și a satisfacerii eului, făcând așa părăsesc soţi și soţii care se simt respinși și neiubiţi. Au dat naștere la niște copilași care tânjesc după afecţiunea mamei și a tatălui... dar nu o găsesc niciodată. Tot ce rămâne în urma lor spre sfârșitul vieţii sunt doar relaţii rupte, vieţi irosite și copii ostili. Un principu biblic previne rezultatul inevitabil: “Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:15).

James Dobson, “Căsătoria - împlinire sau frustare?” - citate adaptate subiectului.

Motive greșite pentru sexul marital.

Mulţi bărbaţi și multe femei se angajează în actul sexual din motive pe care Dumnezeu nu le-a avut în vedere niciodată. Dr. Hernandez a dat și o listă cu aceste motive greșite:

1. Actul sexual este adeseori o obligaţie conjugală.
2. Este împlinit pentru acordarea unei recompense sau a obţine o favoare.
3. Reprezintă o victorie sau o cucerire.
4. Înlocuiește comunicarea verbală.
5. Este folosit pentru învingerea sentimentelor de inferioritale (mai ales în cadrul bărbaţilor care doresc să-și dovedească masculinitatea).
6. Este folosit pentru stimularea emoţiilor (îndeseori de către femei, care își folosesc trupurile ca să atragă atenţia bărbaţilor).
7. Este o apărare împotriva anxietăţii și încordării.
8. Este oferit sau refuzat cu scopul manipulării partenerului.
9. Este îndeplinit cu scopul de a se lăuda faţă de alţii.

Aceste motive lipsite de dragoste pentru participarea la actul sexual îl deposedează de semnificaţia lui și îl reduc la un joc social care nu produce decât dezamăgire. Desigur, relaţiile sexuale din căsnicie trebuie să provoace placere, dar, de asemenea, trebuie să comunice o profundă angajare spirituală reciprocă.

James Dobson, cartea: “Căsătoria, împlinire sau frustrare?”

Nicolae Geantă la Biserica Creștină după Evanghelie Antiohia București

www.nicolaegeanta.blogspot.ro

Seara familiilor la Biserica Elim Ploieşti

Conferinţa AFR la Alba Iulia

Sambata, 20 septembrie, Alianta Familiilor din Romania organizeaza o conferinta publica pe tema familiei si a valorilor la Alba Iulia. Este o conferinta regionala, spre deosebire de conferintele nationale anuale pe care le-am organizat de citiva ani incoace. Din cauza alegerilor europarlamentare, anul acesta nu am putut organiza conferinta anuala AFR. Conferinta regionala va fi mai scurta ca de obicei, va incepe la orele 13:30 si se va incheia in jurul orelor 17.00 

Vom avea oaspeti si conferentiari din Romania si strainatate. Conferentiarul principal va fi dl Paul Susman, un avocat international roman care lucreaza in Bruxelles si se specializeaza in politici europene. Dinsul este crestin, originar din Oradea. Titlul conferintei este: “De la persecutia comunista la amenintarea crestinilor de azi si maine”. 

Conferinta se va tine la Hotelul Parc, str Primaverii Nr 4, Alba Iulia. Vom fi ospitalieri ca de obicei. Intrarea este libera si vom servi apa si fursecuri. Nadajduim sa va vedem in numar cit mai mare. 

Informatii aditionale pot fi obtinute de la David Tut, coordinator media AFR, la 741 103 025, ori de la pastorul Teofil Cotrau, AFR Alba Iulia, la 744 392 412. Peter Costea

"Valorile unei familii puternice" la Cinematograful Dacia Arad

Caută Să Fii Matur(ă) Înainte De A Te Gândi La Căsătorie - Paul Washer

" MARRIED OR NOT, YOU SHOULD READ THIS ..."

" MARRIED OR NOT, YOU SHOULD READ THIS ..." “When I got home that night as my wife served dinner, I held her hand and said, I’ve got something to tell you. She sat down and ate quietly. Again I observed the hurt in her eyes. Suddenly I didn’t know how to open my mouth. But I had to let her know what I was thinking. I want a divorce. I raised the topic calmly. She didn’t seem to be annoyed by my words, instead she asked me softly, why? I avoided her question. This made her angry. She threw away the chopsticks and shouted at me, you are not a man! That night, we didn’t talk to each other. She was weeping. I knew she wanted to find out what had happened to our marriage. But I could hardly give her a satisfactory answer; she had lost my heart to Jane. I didn’t love her anymore. I just pitied her! With a deep sense of guilt, I drafted a divorce agreement which stated that she could own our house, our car, and 30% stake of my company. She glanced at it and then tore it into pieces. The woman who had spent ten years of her life with me had become a stranger. I felt sorry for her wasted time, resources and energy but I could not take back what I had said for I loved Jane so dearly. Finally she cried loudly in front of me, which was what I had expected to see. To me her cry was actually a kind of release. The idea of divorce which had obsessed me for several weeks seemed to be firmer and clearer now. The next day, I came back home very late and found her writing something at the table. I didn’t have supper but went straight to sleep and fell asleep very fast because I was tired after an eventful day with Jane. When I woke up, she was still there at the table writing. I just did not care so I turned over and was asleep again. In the morning she presented her divorce conditions: she didn’t want anything from me, but needed a month’s notice before the divorce. She requested that in that one month we both struggle to live as normal a life as possible. Her reasons were simple: our son had his exams in a month’s time and she didn’t want to disrupt him with our broken marriage. This was agreeable to me. But she had something more, she asked me to recall how I had carried her into out bridal room on our wedding day. She requested that every day for the month’s duration I carry her out of our bedroom to the front door ever morning. I thought she was going crazy. Just to make our last days together bearable I accepted her odd request. I told Jane about my wife’s divorce conditions. . She laughed loudly and thought it was absurd. No matter what tricks she applies, she has to face the divorce, she said scornfully. My wife and I hadn’t had any body contact since my divorce intention was explicitly expressed. So when I carried her out on the first day, we both appeared clumsy. Our son clapped behind us, daddy is holding mommy in his arms. His words brought me a sense of pain. From the bedroom to the sitting room, then to the door, I walked over ten meters with her in my arms. She closed her eyes and said softly; don’t tell our son about the divorce. I nodded, feeling somewhat upset. I put her down outside the door. She went to wait for the bus to work. I drove alone to the office. On the second day, both of us acted much more easily. She leaned on my chest. I could smell the fragrance of her blouse. I realized that I hadn’t looked at this woman carefully for a long time. I realized she was not young any more. There were fine wrinkles on her face, her hair was graying! Our marriage had taken its toll on her. For a minute I wondered what I had done to her. On the fourth day, when I lifted her up, I felt a sense of intimacy returning. This was the woman who had given ten years of her life to me. On the fifth and sixth day, I realized that our sense of intimacy was growing again. I didn’t tell Jane about this. It became easier to carry her as the month slipped by. Perhaps the everyday workout made me stronger. She was choosing what to wear one morning. She tried on quite a few dresses but could not find a suitable one. Then she sighed, all my dresses have grown bigger. I suddenly realized that she had grown so thin, that was the reason why I could carry her more easily. Suddenly it hit me… she had buried so much pain and bitterness in her heart. Subconsciously I reached out and touched her head. Our son came in at the moment and said, Dad, it’s time to carry mom out. To him, seeing his father carrying his mother out had become an essential part of his life. My wife gestured to our son to come closer and hugged him tightly. I turned my face away because I was afraid I might change my mind at this last minute. I then held her in my arms, walking from the bedroom, through the sitting room, to the hallway. Her hand surrounded my neck softly and naturally. I held her body tightly; it was just like our wedding day. But her much lighter weight made me sad. On the last day, when I held her in my arms I could hardly move a step. Our son had gone to school. I held her tightly and said, I hadn’t noticed that our life lacked intimacy. I drove to office…. jumped out of the car swiftly without locking the door. I was afraid any delay would make me change my mind…I walked upstairs. Jane opened the door and I said to her, Sorry, Jane, I do not want the divorce anymore. She looked at me, astonished, and then touched my forehead. Do you have a fever? She said. I moved her hand off my head. Sorry, Jane, I said, I won’t divorce. My marriage life was boring probably because she and I didn’t value the details of our lives, not because we didn’t love each other anymore. Now I realize that since I carried her into my home on our wedding day I am supposed to hold her until death do us apart. Jane seemed to suddenly wake up. She gave me a loud slap and then slammed the door and burst into tears. I walked downstairs and drove away. At the floral shop on the way, I ordered a bouquet of flowers for my wife. The salesgirl asked me what to write on the card. I smiled and wrote, I’ll carry you out every morning until death do us apart. That evening I arrived home, flowers in my hands, a smile on my face, I run up stairs, only to find my wife in the bed -dead. My wife had been fighting CANCER for months and I was so busy with Jane to even notice. She knew that she would die soon and she wanted to save me from the whatever negative reaction from our son, in case we push through with the divorce.— At least, in the eyes of our son—- I’m a loving husband…. The small details of your lives are what really matter in a relationship. It is not the mansion, the car, property, the money in the bank. These create an environment conducive for happiness but cannot give happiness in themselves. So find time to be your spouse’s friend and do those little things for each other that build intimacy. Do have a real happy marriage! If you don’t share this, nothing will happen to you. If you do, you just might save a marriage. Many of life’s failures are people who did not realize how close they were to success when they gave up. Note: After You read this story Please Watch this Video Clip. It is not related to story But about something. https://www.facebook.com/photo.php?v=373632639447513

Binecuvântarea părinţilor pentru căsătorie

Am vorbit cu mai mulţi fraţi despre acest subiect şi se pare că sunt pareri împărţite. Unii spun că trebuie obligatoriu să ai binecuvântarea lor, alţii spun că sunt şi excepţii.

Este important ca părinţii să fie de acord cu alegerea pe care o faci pentru restul vieţii tale. Dar unii părinţi au criterii materialiste sau lumeşti după care se ghidează, în acest caz e bine să ai tu convingeri Biblice şi să îl analizezi pe viitorul potenţial partener după acestea, nu după dorinţele părinţilor. Dacă vezi că el sau ea este un creştin adevărat şi ştii că Dumnezeu este pentru căsătoria cu el/ea atunci puteţi face acest pas chiar şi fară binecuvântarea părinţilor.

Sau sunt situaţii când părinţii nu-l/n-o cunosc şi pur şi simplu nu în plac, asta se întâmplă pe la început, deoarece vor trebui să petrecă un timp împreună (vizite, chiar şi ieşiri) pentru a se cunoşte mai bine şi pentru a putea lua o decizie fondată.

Părerea părinţilor este importantă şi demnă de luat în seamă, de aceea este bine să ne gândim la sfaturile pe care ei ni le dau şi să le luăm în considerare.

Eu cred că dacă prietenul sau prietena ta sunt nişte oameni credincioşi şi buni, părinţii tăi vor vedea asta şi vor fi deacord cu unirea voastră prin căsătorie.

Avem nevoie şi de dişcernere, deoarece părinţii deşi ne vor binele, pot lua, uneori, decizii greşite şi să ne facă mai degrabă rău decât bine. Şi nu sunt de acord că ei ne pot decide viitorul aşa cum vor ei… că ei sunt cei care au ultimul cuvânt. Manipularea copiilor nu este biblică.

Eu cred că ideal este să ai binecuvântarea părinţilor, la fel cum este ideal ca fiecare conflict să cizeleze relaţia, nu să o destrame, dar nu mereu se întâmplă aşa.

Iubire pe viaţă

Bill şi Cindy erau deja în procesul de divorţ, când Bill s-a hotărât să discute cu un pastor despre problemele maritale cu care se confrunta. La scurtă vreme, Bill şi-a mărturisit păcatele şi şi-a predat viaţa în mâna Domnului Isus, ca Mântuitor personal.

Deşi în copilărie avusese parte de educaţie religioasă, Bill nu cunoştea multe din învăţăturile Bibliei. Pastorul a devenit o sursă constantă de consultare şi încurajare. Soţia lui Bill trăia din când în când cu un alt bărbat. Ea depusese cererea de divorţ şi cerea custodie asupra copiilor. “Singura alternativă” a lui Bill era aceea de a contesta ceea ce soţia cerea.

Când Bill a aflat că divorţul era un lucru bun, că lupta pentru drepturi este calea lumii de a rezolva problemele maritale, că recăcătorirea nu este biblică, şi că el avea datoria să o iubească pe Cindy şi să încerce să-şi reclădească căsnicia, întreaga perspectivă s-a schimbat.

Paşii erau lenţi. Structurile vechi de raportare erau mult mai fireşti decât noua cale a iubirii plină de sacrificiu.

Infidelitatea lui Cindy, încăpăţânarea ei, minciunile ei, temperamentul ei, toate erau grele încercări pentru credinţa nouă a lui Bill. Iar ea nu avea o reacţie prea prietenoasă atunci când el îi mai “predica” despre necesitatea de-al primi pe Dumnezeu.

Însă Bill era din ce în ce mai convins că orice ar veni, calea pe care a ales-o era iubire pe viaţa. El nu o putea forţa pe Cindy să intre în împărăţia lui Dumnezeu. El nu o putea forţa să îl iubească. El nu o putea ţine să nu se ducă la alţi bărbaţi. Dar Bill ştia că era partea sa pe care trebuia să o facă. Şi mai ştia că trebuie să o facă în harul lui Dumnezeu. Lupta, divorţul, recăsătorirea – toate variantele care se aleg în mod normal – iubirea adevârată, constantă, sfântă – aceata era calea pe care Dumnezeu o hotărâse pentru el.




Sursa: cartea “Viaţa familei creştine” de John Coblentz

Finding Family (True Story, 2011)

Subtitrat doar in engleza!

Parintele este un exemplu.. fie pozitiv, fie negativ

A avea copil sau copii nu te face parinte

Foarte multi copii au "parinti" dar nu poate vorbi cu ei cand au ceva pe suflet, nu pot avea incredere ca sa le zica adevarul despre lucrurile care le fac sau care li se intampla. A fi parinte nu inseamna a imbraca si a hrani pe cineva, a fi parinte inseamna a da un exemplu' viu, in carne si oase, prin comportamentul tau zi de zi.

Degeaba il duceti pe copil la biserica si la scoala si asteptati sa il educe altii, daca nu vede in voi un exemplu de urmat. Am auzit foarte multi adolesteti spunand: "Eu nu vreau sa fiu ca tata!", "Eu nu vreau sa fiu ca mama!", oare de ce spun ei aceste lucruri? V-ati intrebat vreodata de ce?

DACA VOI CA PARINTI NU AVETI AUTORITATE PENTRU COPIL, CINE SA AIBA??

Nu v-ati intrebat de ce copilul nu asculta? Poate ca parintii nu stiu cum sa-si castige respectul din partea copiilor, nu stiu sau nici macar nu vor sa le castige increderea, tot ce doresc unii parinti (din pacate) este ca sa aiba niste copii ascultatori si cu viitor. Dar ei cu cine sa vorbeasca despre ce-i apasa? Primii sfatuitori si consilieri sunt parintii, asa e normal sa fie; nu anturajul sau revistele, televizorul sau pastorul.

Majoritatea copiilor sunt constienti ca au nevoie de parintii lor si ca daca va fi sa fie singuri pe lume le va duce dorul, dar conteaza ceea ce puneti in copil, conteaza sa vada ca tata si mama se inteleg, ca lupta impreuna, ca "sunt una" (cum scrie in Biblie).

Un copil are nevoie de un camin cald, un loc al protectiei, unde sa poata creste din toate punctele de vedere. 

COPILUL ASCULTA PE PARINTELE DE CARE SE SIMTE IUBIT (inteles) si de care se teme(ce are autoritate). Este necasara o disciplina, dar una care sa lase traume. Vorbele urate si distrugatoare (prost, nebun, incapabil...) pot distruge incredere in sine a copilului si se numeste ABUZ VERBAL. 

FERICE DE PARINTII CARE STIU SA-SI CEARA IERTARE DE LA COPIII LOR. Prin iertarea pe care si-o cer, invata pe copil sa-si ceara el insusi iertare si sa-si dea seama ca parintilor le pasa de ei, nu in ultimul rand, copilul invata sa ierte.

Casa voastra sa nu fie un loc in care cearta e la ordinea zilei, nu un loc din care copii sa vor sa scape cat mai repede cand vor fi mai mari, ci sa doreasca sa fie cat mai aproape de casa pamanteasca.

Incercati sa menajati cat mai mult copiii din certurile voastre, incercati sa le dati mereu un exemplu... degeaba ii spui fetei tale: "Nu fuma!" cand te vede cu tigara aprinsa in gura... la fel e cu toate celelalte aspecte.

Ma rog ca Dumnezeu sa lucreze la inima voastra si sa incercati sa va hraniti copilul mai degraba cu DRAGOSTE, cu INTELEGERE, decat cu mancare. Dumnezeu sa va ajute sa fiti un exemplu viu pentru copiii vostri! Amin!

As for Me and My House - John Waller

pentru cei care sunt inca in cautare :)

Alegerea partenerului de viata

 

ador poezia asta!

Sunt dependent de har

de Viorel Iuga


Sunt dependent de har in existenta
Am viata deoarece Tu ai decis
Indiferent prin ce si cate`oi trece
Razbate`voi atat cat imi este scris


Sunt dependent de har in mantuire
Am fost salvat prin bunatatea Ta
Merg pas cu pas pe calea cea ingusta
Doar cata vreme ma vei indruma


Sunt dependent de har in marturie
Dau gust si luminez doar cat imi este dat
Nu pot fi cetatuie in varf de munte
Daca de sursa m`am deconectat


Sunt dependent de har in orice lucru
Gandesc, vorbesc, sau fac ceva frumos
Numai atunci cand ascultand de Tatal
Ma lupt sa fiu asemeni lui Hristos


Astazi cand foarte multi crestini alearga,
Fac mult si totusi toate`s in zadar,
Nu ma bazez pe propriile`mi forte
Aleg sa fiu un dependent de har!


Nu stiu exact, dar sigur vine ziua
Cand trece`voi al cerului hotar,
Atunci eu voi striga cat pot de tare


Si-apoi incununat cu harfa`n mana
Plimbandu`ma prin slavi cu pasul rar
Voi indemna pe sfinti, pe fiecare
Da`ti slava Domnului!!! ,voi mantuiti prin har!


Asa sunt eu, asa`ti doresc si tie,
Prieten drag si rob al lui Hristos
Fi dependent de har in orice lucru
Atunci slujirea`ti va fi cu folos!


Amin!!!

Conferinta pentru femei

Viorel Iuga, un om drag sufletului meu. Are carti pentru cei cu familii, pentru tineri. Puteti descarca de pe resursecrestine.ro predici de-ale lui. Avea si emisiuni la alfaomegatv... va puteti uita pe youtube. Domnul sa ne ajute pe toti ! :D

http://www.iugaviorel.ro/ - asta e site-ul lui

6 reguli pentru o bună soluționare a conflictului marital

Scriptura ne îndeamnă cu claritate la a ne iubi partenerul de viață și de cele mai multe ori viața cuplului creștin poate că indică o astfel de realitate. Se întâmplă însă că între cei doi vor apărea și divergențe, neînțelegeri, conflicte. Nu înseamnă că nu ne mai iubim. Nu înseamnă că nu mai suntem creștini. Nici nu înseamnă că suntem mai răi decât ceilalți… Sunt pasaje normale de viață, ce pot fi datorate unei multitudini de factori, cum ar fi diferențele individuale, așteptările nerealiste ori necomunicate sau pur și simplu imperfecțiunile și defectele pe care fiecare ființă umană le poartă cu sine. Cel mai important lucru este ca, în această aventură în care am pornit împreună, să identificăm cea mai bună cale de rezolvare a conflictului și să fim gata să ne facem partea. După ieșirea din ”criză” vom fi mai puternici, mai uniți, mai finisați și mai aproape de ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru viața noastră de familie.

Am văzut care sunt lucrurile pe care trebuie să le evităm cu orice preț în încercarea de a ne rezolva disensiunile dintre noi. Astăzi ne vom opri la 6 lucruri care vor facilita, cu siguranță, o bună comunicare între cei doi parteneri, ducând către o mai rapidă și mai satisfăcătoare rezolvare a conflictului:

1.Stabiliți, de comun acord, un moment potrivit pentru discuție, atunci când amândoi aveți libertatea de a discuta și când niciunul nu este obosit sau flămând. Dacă este necesar, planificați întâlnirea. Este foarte important ca amândoi să fiți pregătiți în egală măsură pentru a asculta și pentru a vorbi.

2.Nu vă așteptați ca partenerul dumneavoastră să vă citească gândurile. Încercați să exprimați ceea ce gândiți și ceea ce simțiți. Abordați problemele pe rând, discutând strict problema la care v-ați oprit.

3.Păstrați în minte faptul că dorința voastră este de a identifica problema și de a găsi căi de a o rezolva. Scopul nostru este de a lucra la diferențele dintre noi, să ajungem la un numitor comun și să comunicăm, nicidecum să rănim sentimentele celuilalt.

4.Încercați să ascultați ceea ce vă spune partenerul dumneavoastră. A auzi nu e totuna cu a asculta și a înțelege. Atunci când nu sunteți convins, încercați să vă asigurați că ați înțeles corect ce vă spune celălalt.

5.Nu repuneți pe tapet probleme apărute și rezolvate în trecut. Dacă știți că ceva îl supără pe partenerul dumneavoastră, nu atingeți acel subiect. Nu veți face decât să îi răniți sentimentele și va fi tot mai dificil ca discuția să fie una calmă.

6.Când ambele părți și-au exprimat sentimentele, v-ați înțeles unul pe celălalt și ați ajuns la o soluție, argumentația se încheie. Sfatul nostru: un sărut și împăcare!

Nu este ușor să trecem peste astfel de dificultăți, dar cu siguranță este imposibil pe o altă cale. Farmecul vieții de familie vine tocmai din faptul că fiecare dintre cei doi se vor implica activ în viața celuilalt, afectându-i personalitatea, ajutându-l să devină în fiecare zi un om mai bun, cu un caracter și cu o inimă mai aproape de Dumnezeu. Ce putem face? Să ne iubim, să punem preț pe celălalt și să tratăm relația dintre noi ca pe o prioritate… Să fim gata să plătim prețul schimbării sau al compromisului pozitiv de dragul celui iubit și de foarte multe ori să învățăm a ne recunoaște greșelile, spunând simplu și cu sinceritate:

Iartă-mă!

Sursa: Cuplu Crestin

Rugaciune pentru sot

Doamne, ajuta-ma sa fiu o sotie buna. Imi dau seama ca fara ajutorul Tau nu pot avea ceea ce-mi trebuie pentru a fi o astfel de sotie. Ia egoismul, nerabdarea si iriabilitatea mea si transforma-le in bunatate, indelunga rabdare si bucurie cu care sa trec peste toate. Ia vechile mele reactii emotionale, ganduri si obiceiuri, presupuneri si tendinte autoprotectoare, si fa-ma rabdatoare, intelegatoare, buna, credincioasa, blanda si cu stapanire de sine. Ia inima mea tare si darama-i zidurile cu berbecele revelatiei Tale. Da-mi o inima noua si pune in mine dragostea, pacea si bucuria Ta (Gal. 5: 22-23). Asa cum sunt acum nu ma pot ridica mai sus de unde ma aflu. Numai Tu ma poti transforma.

Arata-mi unde este pacat in inima mea, mai ales in ce-l priveste pe sotul meu. Marturisesc ca nu o data l-am criticat, nu i-am aratat dragoste, am fost manioasa pe el, i-am purtat resentiment, nu l-am respectat sau nu l-am iertat. Ajuta-ma sa las la o parte orice rana, orice sentiment de manie sau dezamagire si sa-l iert asa cum ierti Tu - complet, fara sa privesti in urma. Fa-ma un instrument al impacarii, pacii si vindecarii pentru mariajul nostru. Imbunatateste comunicarea noastra si salveaza-ne din circumstantele care ne pot aduce in pragul divortului.

Fa-ma tovarasa sotului meu, insotitoarea, prietena si ajutorul lui. Ajuta-ma sa fac din casa noastra un loc plin de pace, odihnitor si sigur, unde lui sa-i faca placere sa vina. Invata-ma cum sa ma ingrijesc si sa fiu atragatoare pentru el. Ajuta-ma sa devin o femeie creativa si oportunista, cu o minte, un suflet si spirit viu. Fa-ma femeia de care el sa fie mandru ca este sotia lui.

Vin la crucea Ta cu toate asteptarile pe care le am. Nu mai pun pe umerii sotului meu povara de a ma satisface in domenii in care ar trebui sa caut ajutorul Tau. Ajuta-ma il accept asa cum este si sa nu incerc sa-l schimb. Imi dau seama ca in anumite privinte e posibil sa nu se schimbe niciodata, dar in acelasi timp, ma rog sa se schimbe asa cum nici nu cred ca este posibil. Las in mana Ta orice schimbare care trebuie sa fie facuta, acceptand deplin ca niciunul dintre noi nu este si nu va fi niciodata perfect. Numai Tu, Doamne, esti perfect si eu privesc la Tine ca la izvorul perfectiunii noastre.

filmul: Courageous

Acesta e un film foarte impresionant. De multe ori cand ma uit la astfel de filme, incerc sa-mi imaginez viata prin prizma lor.. dar e asa de greu, pare prea ireal. Foarte rar vezi oameni responsabili si curajosi sa lupte contra curentului.