Versete biblice pentru slujirea duhului omenesc

Duhul timid

1 Ioan 4:18 In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste.

Psalmul 34:4 Eu am cautat pe Domnul, si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele.

1 Tesaloniceni 5:14 Va rugam, de asemenea, fratilor, sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala; sa imbarbatati pe cei deznadajduiti; sa sprijiniti pe cei slabi, sa fiti rabdatori cu toti.



Duhul infometat

Ps 102:20 ca sa auda gemetele prinsilor de razboi si sa izbaveasca pe cei ce sunt pe moarte.

Isaia 61:3 sa dau celor intristati din Sion, sa le dau o cununa imparateasca in loc de cenusa, un untdelemn de bucurie in locul plansului, o haina de lauda in locul unui duh mahnit, ca sa fie numiti "terebinti ai neprihanirii", "un sad al Domnului", ca sa slujeasca spre slava Lui."

Ps 142:3 Cand imi este mahnit duhul in mine,Tu imi cunosti cararea. Pe drumul pe care umblu, mi-au intins o cursa.



Duhul intemnitat

Isaia 61:1 "Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea.

Ioan 8:32 veti cunoaste adevarul, si adevarul va va face slobozi."

Ps 68:6 Dumnezeu da o familie celor parasiti, El izbaveste pe prinsii de razboi si-i face fericiti; numai cei razvratiti locuiesc in locuri uscate.

Ps 102:20 ca sa auda gemetele prinsilor de razboi si sa izbaveasca pe cei ce sunt pe moarte.

Ps 40:1-3 Imi pusesem nadejdea in Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stanca si mi-a intarit pasii. Mi-a pus in gura o cantare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru. Multi au vazut lucrul acesta, s-au temut, si s-au increzut in Domnul.



Duhul orfan

Ps 139:13 Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele.

Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu.

Ps 27:10 Caci tatal meu si mama mea ma parasesc, dar Domnul ma primeste.



Duhul pangarit

1 Ioan 1:7 Dar daca umblam in lumina, dupa cum El insusi este in lumina, avem partasie unii cu altii; si sangele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curata de orice pacat.

Evrei 9:14 cu cat mai mult sangele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curata cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui Viu!

Ezechiel 36:25 Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatati; va voi curata de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri.



Duhul zdrobit

Ps 34:18 Domnul este aproape de cei cu inima infranta si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit.

Isaia 42:3 Trestia franta n-o va zdrobi, si mucul care mai arde inca nu-l va stinge. Va vesti judecata dupa adevar.



Duhul frant

Isaia 61:1 "Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, caci Domnul M-a uns sa aduc vesti bune celor nenorociti: El M-a trimis sa vindec pe cei cu inima zdrobita, sa vestesc robilor slobozenia, si prinsilor de razboi, izbavirea…”

Ps 34:18 Domnul este aproape de cei cu inima infranta si mantuieste pe cei cu duhul zdrobit.

Programul dispensaţiilor (6)

Câteva observaţii:

A. Prin toate aceste ere oamenii sunt salvaţi numai prin credinţa în Isus Hristos şi numai prin harul lui Dumnezeu. Cei din Vechiul Testament au fost mântuiţi pentru că ei credeau în Cel ce avea să vină să-i mântuie, iar cei din Noul Testament se uitau spre Cel ce déjà a venit şi a murit ca să-i mântuie.

B. NU trebuie confundat Vechiul Testament (Legea, Deut 6:25) cu Noul Testament (Harul, Ro 3:20).

C. Etica Vechiului Testament nu este acceaşi cu etica Noului Testament. Noi suntem sub Noul Testament. Astfel că etica din Vechiul Testament, cu toate reguluile ei, nu ni se aplică. Exemplu: poligamia, slavia, blestemele din psalmi şi nu numai.

De aceea noi credem că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu, atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament dar nu toată Scriptura este egal de folos. Pentru noi astăzi este mult mai de folos cartea Efeseni decât Levitic, măcar că amândouă sunt la fel de inspirate de Duhul Domnului. Avem Revelaţie progresivă dar nu şi inspiraţie progresivă.

D. Niciodată nu trebuie confundaţi evreii, neamurile şi Biserica lui Dumnezeu. Sunt 3 lucruri distinct. Ba mai mult, Biserica lui Dumnezeu nu este formană din evrei plus neamuri, ci ea este format din copii lui Dumnezeu care Îi slujesc Lui îtr-un duh nou. Pavel spune în 1 Cor 10:9 “să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.”

E. Promisiunile şi blestemele date evreilor ca etnie nu trebuiesc spiritualizate pentru Biserică. Ele nu sunt valabile pentru Biserică. Ex: Sabatul – nimeni nu ne ucide cu pietre…

Programul dispensaţiilor (5)

7.      Era judecăţii

Dumnezeu n-a terminat de tot cu naţiunea Israel. Dumnezeu va lucra cu evreii care vor trece prin necazul cel mare timp de şapte ani. În acest timp Israelul etnic va ajunge la o pocăinţă naţională şi vor vedea pe Cine au străpuns. La sfârşitul necazului cel mare se va arăta Anticristul care se va arăta pe pământ.

Era judecăţii se va sfârşi când profetul fals, fiara (Anticristul) şi balaurul cel vechi (Diavolul) vor fi înfrânţi în lupta de la Armaghedon.

8.      Era mileniului

În era mileniului Domnul Isus Hristos se întoarce să domnească 1000 de ani pe pământ. Profeţiile vechilui Testament vorbesc despre lucrul acesta. Tot pământul va fi plin de slava Lui şi cum acopere apele fundul mărilor, tot aşa tot pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului. De asemenea profetul Isaia vorbeşte despre pacea care va domni pe pământ în cei 1000 de ani în care leul va sta cu mielul…

Domnul Isus Hristos şi-a învăţat ucenicii să se roage “vie Împărăţia Ta, facă-se Voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ” (Mat 6:10). În era de 1000 de anioamenii mântuiţi nu vor avea trupuri glorificate şi ei vor naşte copii (biologic), vor putea păcătui chiar dacă Diavolul va fi legat 1000 de ani. Aceasta va arăta că într-un mediu perfect, inima omului ester ea. În această perioadă Dumnezei Îşi va împplini promisiunile faţă de poporul Israel etnic. După cei 1000 de ani Diavolul va fi dezlegat şi va ieşi din temniţa lui ca să înşele neamurile şi să facă război cu sfinţii.

Punctual culminant acestei ere se va sfârşi cu cu judecata şi aruncarea Diavolului, a fiarei şi a proorocului mincinos în iazul de foc “şi vor fi nimiciţi zi şi noapte în vecii vecilor” (Apoc 20:10).

9.      Era fără sfârşit

Acestă eră începe cu marea judecată la tronul cel alb. Aici Dumnezeu judecă pe morţii nemântuiţi; cei răi sunt înviaţi ca să fie judecaţi şi apoi să fie aruncaţi de vii în iazul de foc pentru eternitate, iar cei mântuiţi vor fi totdeauna cu Domnul.

Programul dispensaţiilor (4)

4.      Era promisiunii

După Babel, Dumnezeu a ales un om pe nume Avraam, pe care Dumnezeu avea să-l binecuvinteze şi să-l facă o binecuvântare pentru toate familiile pământului. Cu acest om Dumnezeu a făcut legământ şi i-a promis că sămânţa lui va fi ca stelele cerului. Din Avraam s-a format naţiunea Israel în felul următor: Avraam a născut pe Isac. Isac a năcut pe Iacov. Însă Iacov a avut 12 fii, apoi s-au format 12 triburi şi naţiunea Israel. Aceştia au falimentat în a asculta de Dumnezeu şi Dumnezeu i-a lăsat timp de 400 de ani captive în Egipt.

5.      Era Legii

După 413 ani Dumnezeu Îşi aduce aminte de legământul Său făcut cu Avraam şi îl alege pe Moise ca să meargă să scoată pe poporul Israel din robia egipteană. După 10 plăgi Faraon cedează şi poporul Israel este eliberat din robie şi Dumnezeu Îi duce la Muntele Sinai unde le dă cele 10 porunci şi încă 630 de legi iudaice. Legea mozaică se poate împărţi în două: legea ceremonial care este valabilă doar pentru evreii de atunci şi legea morală care este eternă. Legea morală este repetată şi în Noul Testament şi ne revine şi nouă, mai puţin Sabatul care a fost schimbat în prima zi a săptămânii. Legea ceremonial şi neprihănirea Legii a fost împlinită de Domnul Isus Hristos în noi şi prin noi şi de aceea Hristos este sfârşitul Legii pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea (Ro 10: 4). Era Legii se fârşeşte cu cea care urmează şi anume:

6.     Era Bisericii

Unii mai numesc această eră ca fiind era harului, în care suntem noi acum, Biserica. Trebuie menţionat că era Legii s-a sfârşit odată cu moartea Domnului Isus, când perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt de sus până jos şi când Domnul Isus a strigat: “S-a isprăvit”. Acest lucru simbolizeză că închinarea la Templu este sfârşită şi urmează era Bisericii care s-a format de Rusalii când Duhul Sfânt s-a pogorât peste cei adunaţi la rugâciune. Mai poate fi numită şi era Duhului Sfânt. Este important de accentuat faptul că era Bisericii nu este format din evrei şi neamuri, ci “noi toţi am fost botezaţi în adevăr de un singur Duh ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie ghreci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh” (1 Corinteni 12:13). Toţi care au crezut în Hristos sunt copii ai lui Dumnezeu.

Biserica este taina lui Dumnezeu pe care profeţii Vechiului Testament nu au putut să o vadă. Ei au văzut doare naşterea lui Hristos şi revenirea Lui a doua oară, dar ei nu au putut vedea Biserica, care se află între cele două veniri, de aceea Pavel spune în Efeseni 3:9,10 “şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine ascunse de veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoscă azi prin Biserică înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu.” Acestă eră a Bisericii se poate sfârşi oricând prin răpirea ei la cer.

Gabi Florut

Programul dispensaţiilor (3)

2. Era conştiinţei (1500 ani)

Dacă în era inconştienţei omul nu ştia ce este rău pentru ca păcatul nu era încă în lume atunci era conştienţiei este era în care oamenii cunoşteau ce înseamnă rău şi bine. Ce este important de observant este faptul că măcar că omul are conştiinţă de bine şi rău, omul nu avea putere să facă binele ci numai răul. Rasa umană a început să se strice din punct de vedere moral. Pământul era plin de violenţă şi Dumnezeu a văzut acesta şi a spus: “Duhul Meu nu va rămânea pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă” (Gen 6:3). În urma acestei constatări Dumnezeu a luat o decizie prin care rasa umană să fie ştearsă de pe pământ datorită răutăţii ei. Cartea Geneza înregistreză un pasaj care nu face altceva decât să arate repulsia lui Dumnezeu faţă de păcat, ba chiar şi mai mult judecata lui şi a celor care au păcătuit: “Domnul a văzut ca răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului ca a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: "Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău ca i-am făcut." (Gen 6: 5-7)

Noe a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu căci era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui Dumnezeu i-a poruncit să facă o corabie prin care avea să salveze familia lui Noe şi o specie din fiecare vieţuitoare iar lumea să fie judecată datorită răutăţii ei prin potop.

3. Era guvernării umane

În această eră Dumnezeu a dat porunca pedepsei capitale: “Dacă varsă cineva sângele omului, şi sângele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui” (Gen 9:6). În această eră Nimrod a jucat un rol important. Biblia spune că Nimrod era un “viteaz vânător înaintea Domnului” (Generza 10:9) dar se pare că Nimrod nu era numai un vânător de animale dar şi de oameni. El a fost cel care a construit cetatea Babel vrând ca toţi oamenii să fie într-un singur loc, măcar că Dumnezeu a dat poruncă şi deşcendenţilor lui “creste-ţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul.” (Gen 9:1). Nimrod, ca şi oamenii din vremea lui, s-au răzvătit împotriva acestei porunci prin contruirea cetăţii Babel şi Dumnezeu i-a judecat prin faptul că le-a încurcat limba “ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora. Şi Dumnezeu i-a împrăştiat pe toată faţa pământului, aşa că au încetat să zidească cetatea” (Gen 11:8).

Programul dispensaţiilor (2)

1.    Era inocenţei

Era inocenţei începe cu primii oameni care au fost creaţi pe pământ şi anume cu Adam şi Eva. Aceşti oameni au fost creaţi într-un mod perfect de către Dumnezeu. Relaţia lor cu Dumnezeu era una perfectă. Cadrul în care Dumnezeiu i-a aşezat era unul perfect şi anule grădina Edenului. Într-un mediu în carwe păcatul încă nu pătrunse, primii oamenirealmente se puteau bucura din plin de Dumnezeu şi de tot ce le dăduse. Însă Dumnezeu a dat oamenilor o poruncă şi anume: “Poţi să mănănci după plăcere din orice pom din grădină dar din pomul cunoştinţiei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mănca, vei muri  negreşit.” (Gen 2: 16- 17). Biblia ne spune că Diavolul a înşelat pe primii oameni făcându-I să calce porunca lui Dumnezeu şi astfel păcatul a intrat în lume. Astfel, datorită intrării păcatului în lume, pământul a fost blestemat, dar cel mai grav lucru a fost că păcatul a rupt relaţia omului cu Dumnezeu.

Trebuie bine accentuat că atunci când Adam a păcătuit, el nu a păcătuit numai pentru el, ci a păcătuit pentru întreaga lume. Cu alte cuvinte păcatul lui Adam a afectat toată rasa umană şi apostolul Pavel spune: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea şi astfel păcatul a trecut asupra tuturor oamenilor din pricina că toţi au păcătuit…” (Ro 5:12). Dar nu numai Pavel confirm acest adevăr ci şi David în Ps 51:5: “iată că sunt născut inelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Experinţa umană de-asemenea arată că păcatul adamic afectează pe cel născut din femeie. Consecinţele păcatului sunt evidente: suferinţă, moarte fizică şi spirituală sau relaţie ruptă cu Însuşi creatorul omului care este sfânt.

Climaxul acestei ere sau dispensaţii se încheie cu judecata lui Dumnezeu adusă primilor oameni şi aceasta prin izgonirea lor din grădina Edenului.

Programul dispensaţiilor (1)

Dispensaţionalismul este una din şcolile escatologice care nu face altceva decât să sistematizeze teologia după date organizate în aşa fel încât s a faciliteze înţelegerea Scripturii.

Una din trăsăturile de bază ale dispensaţionaliştilor este că Scriptura trebuie să fie interpretată literal dar asta nu înseamnă că pasajele evident metaforice trebuie luate ad literam ci că în cazul în care semnificaţia are un sens, nu trebuie să se mai caute mai departe înţelesul. O altă trăsătură de bază a dispensaţiinaliştilor este distincţia dintre Israel şi Biserică. Unii susţin că aceată distincţie este fundamental pentru înţelegerea Scripturii şi organizarea escatologiei.

Dipensaţionalismul găseste  în Cuvântul lui Dumnezeu dovezi ale unei serii de “dispensaţii” sau economii sub care El administrează lumea. Înţelegerea acestor perioade de timp în care Dumnezeu şi-a descoperit voia Lui în mod succesiv este fundamental pentru predicarea Evangheliei. Nu degeaba apostolul Petru spune că epistolele lui Pavel sunt lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca pe celelalte Scripturi spre pieirea lor (2 Petru 3:16). Apostolul Pavel însă îl îndeamnă pe tânărul Timotei să împartă drept Cuvântul adevărului (2 Timotei 2:16) iar pentru a nu împărţi eronat Cuvântul adevărului este necesar ca orice învăţător al Cuvântului lui Dumnezeu să cunoască dispensaţiile.

Există păreri diferite cu privire la numărul dispensaţiilor. Unii cred că sunt 7 dispensaţii, alţii 9 dispensaţii, 

Personal eu cred că sunt 9 dispensaţii. Erele sau dispensaţiile sunt marcate de falimentul omului şi de judecata lui Dumnezeu. Şi sunt după cum urmează:

Gabi Florut

Doctrina despre Cuvântul lui Dumnezeu

Noi mărturisim că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, nu care conţine Cuvântul lui Dumnezeuci care este inspirit 100% de Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt.

De asemenea credem că traducerile nu sunt inspirate de Duhul Sfânt, ci mărturisim că traducerile conţin greşeli şi doar originarul Scripturii e inspirit de El.

Biblia este o carte cu o dublă paternitate (atât de origine divină, cât şi de origine umană), astfel Biblia este o carte divino-umană în care Dumnezeu, autorul, inspiră oamenii ca sa-I scrie Cuvântul.

Inspiraţia Scripturii nu presupune transă sau anularea personalităţii, ci Dumnezeu s-a folosit de oameni imperfecţi, de raţiunea umană şi de propria personalitate a autorului ajutată de Duhul Sfânt pentru a transmite mesajul. Noi nu credem în teoria dictării (inspiraţie propoziţională) ci în faptul că Dumnezeu a creat gânduri în mintea omului şi acesta le-a transmis prin temperamental lui, educaţia şi personalitatea lui.

Biblia este o carte scrisă pe o perioadă de 1500 de ani, cu 40 de autori cunoscuţi care proveneau din diferite medii sociale (David- împărat, Amos- cu legătura de smochine, Petru – pescar, etc).

Gabi Florut.

Teologie :D

-------------------------------------------
PLATON (429 - 347 I.H.) cel mai mare filozof al antichitatii zice:
"Cetateanul care nu cunoaste pe Dumnezeu este ciuma societatii. Religia este firmamentul statului. In divinitate exista o idee despre fiecare om, dupa aceasta idee merge omul in lume."


"Cel batran si tanarul batran. Tatal e intru fiu si fiul intru tatal; cel unul se imparte un 3 si cei 3 sunt unul trup care se intruchipeza si se naste facator al pamantului si pamantul l-a facut cer."


-------------------------------------------
ARISTOTEL (384 - 322 I.H.) cel mai de seama filozof al Greciei, dascalul lui Alexandru Macedon:
"Dumnezeu care nu poate fi vazut de muritori, se vadeste prin lucrurile sale. Asadar noi spunem ca Dumnezeu este o fiinta vie, eterna si buna, de la care vine toata viata. Firea nasterii Lui Dumnezeu este fara de truda, caci la siesi se infiinteaza insusi cuvantul."


-------------------------------------------
SOFOCLE:
"Dumnezeu este fara de inceput, drept, dupa fire, care afacut cerul impreuna cu pamantul si adancurile."


-------------------------------------------
CICEREO MARCU TULIUS (106 -43 I.H.) cel mai vestit orator roman:
"Nici un popor nu este atat de salbatic si barbar incat sa nu creada in Dumnezeu. Desi multi au inchipuirefalsa despre Dansul, cu toate acestea cred intr-o putere si fiinta Dumnezeiasca; acest consimtamant nu poate veni dintr-o oarecare intelegere a oamenilor, nici din instincte si legi pozitive, ci el este legeasi vocea naturii."


--------------------------------------------
PLATON filozoful:
"Lumea este o scrisoare a Lui Dumnezeu catre oameni."


--------------------------------------------
RENE DECARTES (1596 - 1650) matematician si filozof francez:
"Existenta lui Dumnezeu este mai singura decat ceamai sigura dintre toate teoriile geometrice."
Ceasul este autor, oare numai omul sa nu aiba?"


--------------------------------------------
NEWTON (1642 - 1727) matematician si astronom francez:
"Acest minunat aranjament al soarelui, plantelor si a cometelor, nu poate fi decat opera unei Fiinte atotputernice si inteligente... Aceasta fiinta in fiinta guverneaza totul..."


--------------------------------------------
KANT filozof german:
"Existenta lui Dumnezeu trebuie considerata ca un fapt recunoscut de toti si care n-are nevoie de a fi discutat si dovedit din punct de vedere al rationamentului practic."


--------------------------------------------
LA BRUYERE ( 1645 - 1696) scriitor si moralist drancez:
"Eu simt ca un Dumnezeu exista si nu pot intelege deloc ca s-ar putea sa nu existe, sunt insa spirite care se departeaza de credinta: acesta dovedete ca in lume sunt si montsrii!"


--------------------------------------------
VICTOR HUGO scriitor francez:
"Cea dintai trabuinta a omului este credinta, vai de cel ce nu crede in nimica, iar Ap. Pavel zice: <<Stiinta ingamfeaza, iar credinta zideste.>>"


--------------------------------------------
SILVIO PELLICO (1789 -1854) poet si dramaturg italian:
"Biblia ma invata sa iubesc pe Dumnezeu si pe oameni, sa doresc domnia dreptatii, sa ma scarbesc de rautati si sa iubesc pe dusmani."

comentariu pentru Galateni 5:16- 25:

16. Zic, dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti.

17. Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti.

18. Daca sunteti calauziti de Duhul, nu sunteti sub Lege.

19. Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,

20. inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide,

21. pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.

22. Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,

23. blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege.

24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei.

25. Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul.

Urde Denisa Andreea

Viata credinciosului este caracterizata de o continua lupta. Inima si mintea lui sunt un "teren de lupta" pentru firea pamantesca si Duhul Sfant. Dupa parerea mea un om care declara ca se increde in Hristos ca Domn al lui, care este botezat in apa si cu Duhul Sfant, inca mai poate sa faca fapte ale firii pamantesti. Poate este greu de crezut lucrul acesta, dar acel crestin care se declara pubilc crestin are nevoie de partasie cu Duhul Sfant, pentru ca daca "traim in Duhul, sa si umblam in Duhul."(Gal 5:25)

Primele lucruri ale firii pamantesti pe care Pavel le spune sunt preacurvia, curvia, necuratia si desfaranarea (Gal 5:19). Acestea sunt foarte grave din cauza ca "vin din interior" (Iuliu Centea) si un simplu gand pe care un credincios il are cu privire la poftirea unei persoane persoane de sex opus (si in zilele noaste nu numai) este impotriva roadei Duhului Sfant. Mass-media, computerul, reclamele afisate pe strada (afisuri), mentalitatea societatii noastre si pana si legile din Parlament spun ca a pofti in vederea pacatului sexual este in regula. De aceea si pentru un crestin este foarte greu sa faca fata ispitei sexuale la nivelul gandirii (mai mult la fete) si la nivelul vazului (mai mult la baieti) si apoi ca nivelul faptelor ca: flirt, navigare pe site-uri pornografice, masturbare si chiar actul sexual. Ma inspaimant cand ma gandesc ca sunt conducatori ai bisericilor din intreaga lume care comit astfel de fapte, dintre care am omis: adulterul.

Credinciosul este deci asaltat de aceste oferte tentante de pacatuire, dar exista Duhul Sfant la polul opus, sunt site-uri care ne ajuta sa scapam de ganduri murdare, sunt consilieri, sunt parinti si aturaje potrivite pentru o educare sanatoasa din punct de vedere sexual; si nu in ultimul rand este biserica ce ne da invataturi vlare despre cum sa ne ferim de aceste lucruri groaznice si urate din punct de vedere biblic sau crestinesc. Deci Duhul rodeste in noi, daca umblam in El, infranarea poftelor(Gal 5:23).

Inchinarea la idoli si vrajitoria sunt porniri ale carnii (firii pamantesti) ale fiecaruia dintre noi(Gal 5:20 a). Orice lucru care ne intrerupe (ne impedica sa avem partasie) partasia cu Dumnezeu sau lucrul/persoana pe care iubim mai mult decat partasia cu El, este o o inchinare la idoli. De exemplu cand daca eu imi iubesc mama sau prietena mai mult decat pe Dumnezeu, si anume petrec atat de mult timp cu acea persoana incat nu mai am timp pentru Dumnezeu, sau fac compromisuri pentru acele persoane. Dar se pare ca computerul, TV-ul si chiar treburile zilnice ne pot 'fura' usor atentia de la Cuvantul lui Dumnezeu. In ce priveste varajitoria se pare ca a ajuns deja o joaca sa stii ce ti se va intampla maine, sa vezi care iti este prsoana potrivita, uitandu-te la potrivirile dintre zodii, si chiar sa mergi la medium, la clarvazator ca sa te ajute in probleme personale, sau sa pupi icoana sau crucea fara sa iti pese ca in Biblie scrie "sa iubesti pe fratele tau" (Exod 20). Ichinarea la idoli este un pacat.

Indemnurile Duhului Sfant ne ajuta sa ne infranam acelar lucruri/persoane care se interpun in partasia noastra cu Dumnezeu,iar puteare Lui ne scapa de orice este legat de vrajitorie sau ocult; DACA IL LASAM S-O FACA. Biserica, de exemplu poate fi un loc unde ne apropiem de Dumnezeu, unde ne hranim sufletele din paratasia cu El si cu fratii; dar activitatile bisericesti (grupuri de lauda si toate celelate) ne pot distrage atentia de la Dumnezeu si sa ne concentram doar de obiceiuri sau pe exaltarea sentimentelor.

Alte fapte pamantesti sunt vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, certurile de partide, dezbinarile si pizmele. Ca si credinciosi, stim ca toate aceste fapte nu sunt bune si ca nu ar trebui sa le facem, dar se pare ca ne certam repede cand mai multi factori ca si stresul de sevici/ scoala, ipocrizia oamenilor, rautatea si nedreptatea care ni se arata ne duc la frustrare nervii nostrii cedceaza, enervandu-ne unii pe altii si spunand vorbe care ranesc (omoara- Matei 5: 21-26), omorandu-i pe cei din jur (Matei 5:22).

Totusi certurile si uciderile se pot evita prin "ingaduirea celorlalti in dragoste" sau "sa traim in dragosate dupa cum si Hristos ne-a iubit si S-a dat pe sine pentru noi" (Efeseni 5:2). Duhul Sfant poate sa rodeasca in noi dragostea, pacea, indel;iunga rabdare, bunatatea si facerea de bine punand dorintele noastre firesti pe cruce, si atunci cand suntem provocati sa vorbim urat si chiar sa actionam intr-un mod violent, ar trebui sa ne gandim ce rani adanci vom cauza in interiorul celor pe care-i vom jigni, sa fim constienti ca nu ne putem controla la manie si astefel sa apanam, daca se poate, conflictul, sau pur si siplu sa incheiem discutia (schimband subiectul sau parasind locul facand ceva pentru scoala, de exemplu). Ma bucur ca am gasit un verset prin care sa demonstrez ca pentru lume si pentru eul nostru roadele Duhului Sfant "sunt o nebunie ... dar pentru noi, care suntem pe calea mantuirii, este puterea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 1:18); si mult: "firea pamantesca pofteste impotriva Duhului, si Duhul impotriva firii pamantesti" (Galateni 5:17 a). De multe ori ni se pare irational sa nu ne enervam, sa nu raspundem la provocarile celorlalti, sa nu spunem o vorba urata, dar Duhul ne spune sa este irational "sa ne jucam cu pacatul" (Proverbe 14:9 a). Mi-am amintit inca doi factori negativi care ne pot face sa pacatuim, si anume: deceptia (mai ales cand e vorba de cei apropiati) si insuccesele (notele proaste, facerea de boacane sau neimplinirea personala).

Avand in vedere ca si crestinul, ca orice am are multe probleme si multe provocari de-a lungul vietii, si el incearca sa scape de ele printr-o metoda sau alta. O metoda ar fi sa se uite la televizor, sa navigheze pe net... sau sa se "drogheze" cu bauturi acoolice... Desi pare imposibil, chiar si pentru un crestin un pahar de vin este foarte tentant. Lacomia este un pacat ce ne impinge sa facem tot felul de lucruri irationale, unul din ele ar fi sa exageram cu mancatul. Imbuibarea procedeaza la fel ca lacomia de avere: "cu cat am mai mult, cu atat sunt mai fericit", desi Eclesiastrul spune ca nu ne putem bucura si bea fara Dumnezeu (Eclesiastrul 3:12- 13), deoarece El ni le-a dat. Satan profita cand vede ca boi suntem flamanzi si insetati sufleteste atragandu-ne atentia asupra lucrurilor firesti, dar adevarata implinire se poate gasi doar in relatia pe verticala (relatia oamului cu Dumnezeu).

Dupa parerea mea relatia cu Dumnezeu si partasia cu oamenii care te conduc la El este singura si cea mai buna metoda ca un crestin sa aiba roade bune, precum: dragostea, pacea, bunatatea, autocontrolul, facerea de bine, indeplunga rabdare si celelalte mentionate in Galateni 5: 22- 23, oricat de irationale sunt pentru lume, pentru Satan si pentru omul nostru cel vechi.

God bless us and help to live like He wants, because He knows better and He wants us only good. :)