Gesturi mărunte. Relaţia ta cu Dumnezeu.

Poate am observat că relaţiile în care suntem implicaţi se pot înnoda mai tare sau dimpotrivă datorită unor gesturi minore. Lucruri simple şi în acelaşi timp trecute cu prea mare uşurinţă, ca la un moment dat să fie chiar imposibil de realizat deoarece constatăm că relaţia e deja pierdută.


Nu ştiu ce înseamnă pentru voi relaţia cu Dumnezeu. Poate înseamnă studiu biblic, rugăciune şi mers la biserică. Nu ştiu cum este Dumnezeul la care vă închinaţi, poate e un Dumnezeu mereu formal, la care i te adresezi “O mare împărate” de fiecare dată când intri în prezenţa Lui, sau poate îţi e un prieten cu care poţi să-I spui oricând ce te doare. Nu ştiu dacă Îl vezi pe Dumnezeu în natura care te înconjoară, dacă îl vezi în pasărea ce trece deasupra ta… poate Îl vezi în marile minuni ale lumii, poate în furtuna de afară îţi dai seama ce mare putere are El… cum porunceşte El vântului şi mării. Poate Tu Îl vezi cel mai bine în parabole… ţi-L imaginezi ca pe un păstor care te ia în braţe când eşti rănit sau depinde de ocupaţia pe care o ai… dacă eşti pompier.. Îl vezi ca pe un salvator de vieţi, ca pe Cel care stinge focul… dacă eşti gunoier Îl vezi ca pe Cel care ia gunoiul inimii tale şi-l aruncă în foc… 


Nu ştiu cum te raportezi tu la Dumnezeul Tău… dar vreau astăzi să-ţi spun că El e extraordinar de mulţumit cu tine când Îi mulţumeşti pentru pâinea ce ţi-a dat-o, că Îi dau lacrimile când vede că îţi încredinţezi rănile şi relaţiile distruse în mâna Lui. Adoră să Îi spui “Bună dimineţa, Tăticule!”, e  înnebunit după cântecul ce i-L închini la ora de închinare din biserică din toată inima ta. El adoră să vadă că vii la El cu orice problemă ai, nu doar cu problemele mari şi chiar şi cu cele banale. Frunzele care au căzut şi te-au faşcinat, El le-a făcut să cadă pentru tine; a vrut să te vadă zâmbind, a vrut să te vadă fericit. Binecuvântările pe care le ai – o casă, o masă, un copil sau doi, o grădină, nişte copaci în faţa casei, nişte flori superbe în ghiveci… nu uita niciodată că “orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.” (Iacov 1:17) 


El nu doar că a dat pe Fiul Său ca să fii liber şi fericit dar are un suflet şi un caracter impecabil. Este Cel de care nu poţi să te oboseşti îndrăgostindu-te. E absolut minunat. Şi nu uita la Dumnezeu gesturile mici contează. O mică regulă… una banală, ignorată poate de ceilalţi creştini… pe care tu o respecţi e ca un mărgăritar de mare preţ în ochii unui Tată, cum îmi place mie să spun, “e nebun după tine”. Un mic gest de mulţumire pentru că nu eşti în spital, că ai binecuvântări… dă dovadă unei relaţii superbe dintre creaţie şi Creator.


Nu uitaţi, indiferent de ticăloşia noastră… de greşelile noastre, de viaţa prea aglomerată pentru a-I oferi atenţie lui Dumnezeu şi sufletului nostru pe care ades îl lăsăm să moară de foame, Dumnezeu e acelaşi. Se uită la noi cu nişte ochi atât de superbi… ştiţi de ce sunt superbi? Pentru că ne cunoaşte în totalitate, ştie fiecare suferinţă a noastră, fiecare gând şi fiecare celulă din corp… cunoaşte sentimentele noastre, relaţiile noastre, comportamentul şi în ciuda faptului că ne ştie toate neajunsurile, NE IUBEŞTE ŞI ZILNIC ALEGE SĂ NE IUBEASCĂ CHIAR MAI MULT.


“Cine-I prieten mai bun ca Isus?” Cu un astfel de prieten te schimbi fără să vrei ;)) n-ai cum să nu te îndrăgosteşti de caracterul Lui şi să nu-ţi doreşti să fii ca El… o dată ce ai început să “guşti ce BUN este Domnul”, crede-mă, nu te mai poţi opri… şi încetul gândul ţi se schimbă, viaţa şi oamenii din jur nu vor putea să nu observe schimbarea şi să nu-şi dorească să fie şi ei la fel.


“Vreau o pace ca a ta.” “Cum de nu ai înnebunit după atâtea prin câte ai trecut?” “Ce te face să zâmbeşti după o operaţie la creier?” “Cum poţi fi aşa de liniştit?” şi multe alte întrebări ne vor pune oamenii, iar răspunsul nostru va fi “Mi L-am făcut pe Dumnezeu prieten. Nu vrei să ţi-L faci şi tu?”

O imbratisare

Despre IMBRATISARE.

Imi place sa ofer imbratisari, mai ales copilasilor si celor pe care ii iubesc. E un mod foarte frumos de-ati arata dragostea pe care le-o porti si de-ai face sa inteleaga ca esti alaturi de ei, ca esti gata sa ii ajuti.

Am stat si m-am gandit cat de mult o inseamnat pentru mine imbratisarea anumitor persoane in momentele dificile, de fapt vinerea aceasta am primit o imbratisare cand aveam cea mai mare nevoie. Nu o cunosc pe acea fata, dar tot ce stiu e ca mi-a fost alaturi, si ca a fost gata sa se roage pentru mine, sa imi ofere un servetel si sa-mi dea o imbratisare.

Sincera sa fiu, putine imbratisari au inseamna asa de mult ca si aceasta imbratisare. E un lucru minunat sa fii gata sa ajuti pe cei din jurul tau, chiar daca nu-i cunosti. Sa fii gata sa simti cu cei care sufera si sa le oferi atata cat poti tu. Stiu cat de mult conteaza asta. Sa stiti ca oamenii pe care ii ajutati, poate va vor uita numele, sau felul in care aratati, dar nu vor uita niciodata acel gest... acea imbratisare...

Domnul sa ne faca oameni ai imbratisarilor, ai suprizelor placute, aducatori de zambete si de speranta. Nu va fie frica ca veti fi tratati ca niste nebuni, ca niste oameni mai ciudati... chiar de cei pe care vreti sa-i ajutati; Dumnezeu le va deschide inima si vor fi gata sa primeasca ajutorul vostru. Pentru asta aveti nevoie de multa dragoste si rabdare ca sa castigati increderea lor, dar un lucru e sigur SE VA MERITA.

Love you all! >:D<

Când problemele cresc (1)

INTRODUCERE

Oamenii lui Dumnezeu nu sunt scutiţi de probleme, de încercări, de boli şi de moarte. Isaac, a orbit la bătrâneţe. Fiul său, Iacov, a şchiopătat toată viaţa după lupta cu îngerul. Ezechia “era bolnav de moarte”. Iov şi-a pierdut turmele, casa, familia şi sănătatea. David a asistat la moartea unora dintre copiii săi. În Noul Testament, Ana era văduvă, ca şi femeia care şi-a pierdut “cei doi bănuţi”. Pavel avea un ghimpe în trup – o problem fizică care nu a fost precizată. El a mărturisit că în Corint a fost “slab, şi se temea, tremurând.” La un moment dat, apostolul l-a lăsat pe Trofim “bolnav la Milet”.

Uneori, în momente de suferinţe, de disperare, cei neprihăniţi au pus la îndoială bunătatea lui Dumnezeu şi providenţa Sa. Iov s-a plâns: “Omul născut din femeie, are viaţă scurtă, dar plină de necazuri. (…)Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui. … S-a aprins de mânie împotriva mea, S-a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş” (Iov 14:1; 19:6,11).

Asaf mărturiseşte: Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi era să-mi alunece paşii! Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi, când vedeam fericirea celor răi. ... N-au parte de suferinţele omeneşti şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni. (Psalmul 73: 2-3, 5).

Autorul Eclesiastrului, într-un moment de frustrare, a scris: “Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană care piere în neprihănirea lui, si este câte un nelegiuit care o duce mult în răutatea lui. … toate atârnă de vreme şi de împrejurări (Eclesiastru 7:15; 9:11).

În mijlocul durerii, necazurilor şi frustrărilor, nu suntem în stare să percepem corect realitatea. Ceva de speriat pe moment se poate dovedi mai târziu exact invers. Unele obiecte ale spaimelor noastre sunt doar imaginaţii de moment.

În acest capitol vom trata cu sinceritate problemele legate de durere, boală, accidente, bătrâneţe şi moarte. Şi vom vedea ce ne pune la dispoziţie Dumnezeu când ne aflăm în asemenea momente.

Un exemplu foarte bun pentru noi

Alvin era un băiat de zece ani, normal, sănătos, dar în urma unui accident de la şcoală, într-o zi a rămas paralizat parţial. Următorii ani i-a petrecut în spitale şi centre de reabilitare, dar nu a putut niciodată să-şi folosească ca înainte braţul drept şi picioarele.

Ca adoleşcent, nu nu putea să meargă ca şi ceilalţi tineri de vârsta sa. Ca şi adult, nu a putut să-şi aleagă o meserie ca şi prietenii săi.

Totuşi, în loc să se umple de amârăciune, Alvin s-a hotărât să facă ce putea. A început să citească. A atudiat. Şi a început să se preocupe de jurnalistică. A învăţat să repare ceasuri. În cele din urmă, s-a căsătorit şi a avut o familie, întreţinându-se din scris şi învăţându-I pe alţii.

La maturitate, Alvin a început să fie cunoscut ca un creştin devotat, un bărbat cu o capacitate de înţelegere foarte matură şi un om care cunoştea foarte bine Biblia. Mulţi au început să-l caute pentru a se consulta cu el în diverse probleme şi pentru depăşirea dificultăţilor cu care se confruntau.

Acceptându-şi limitele, refuzând să se lase cuprins de amârăciune şi îndrepându-şi mintea şi sufletul înspre Domnul, Alvin a reuşit să trăiască o viaţă plină de sens şi de roade.

Sursa: cartea “Viaţa familiei creştine” de John Coblentz

La clinica Tatalui

Am fost la clinica Domnului pentru un control de rutina si am constatat ca sunt bolnav: Cand Domnul mi-a masurat tensiunea, am remarcat ca tandretea mea era foarte scazuta. Cand mi-a verificat temperatura, termometrul indica 40 de grade de anxietate. Am facut si o electrocardiograma, iar diagnosticul a fost acela ca am nevoie de cateva transfuzii de iubire, deoarece arterele mele erau astupate de solitudine si amaraciune. Ele nu mai puteau iriga inima mea goala. 

Am fost la ortoped deoarece nu mai puteam sa merg alaturi de fratele meu. Nu puteam sa ii acord o imbratisare fraterna, pentru ca imi facusem o fractura cand m-am impiedicat de gelozie. Domnul mi-a mai descoperit o miopie datorita faptului ca nu puteam sa vad dincolo de aspectele negative ale aproapelui meu. Cand i-am spus Domnului ca urechile mele au asurzit, El a constatat ca am neglijat sa ascult zilnic vocea sa. In marea sa milostivire, Domnul mi-a oferit o consultatie gratuita. Astfel eu ma angajez, parasind aceasta clinica, sa nu iau decat remediile naturale pe care Domnul mi le-a prescris in acest moment de adevar cu mine: Cand ma ridic din pat sa beau un pahar de recunostinta; Inainte de a merge la munca sa iau o lingura de pace. La fiecare ora sa aplic o compresa de rabdare si sa inghit un vas de umilinta. Spre casa sa imi fac o injectie cu o buna doza de iubire. Si, inainte de a merge la culcare, sa iau doua capsule de constiinta impacata. Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti! Insanatosire grabnica!

Noi, Biserica

"Biserica este locul unde ai ocazia sa le faci pe amandoua; este locul unde putem sa ne daruim pe noi insine lui Dumnezeu, daruindu-ne in acelasi timp celor din jur."

"Biserica nu este pentru noi. Noi suntem biserica si existam pentru restul lumii." (Erwin McManus)

"biserica are nevoie de mine, indiferent daca simt sau nu ca am nevoie de ea."

Devotamentul apostolilor fata de crestinism, dus pana la sacrificiu, contrasteaza radical cu atitudinea noastra actuala.

In realitate, biserica este instrumentul ales de Dumnezeu sa vina in intamplinarea adevaratelor nevoi ale oamenilor (inclusiv ale noastre).

Ce e mai trist e ca multi crestini nu isi pun intrebarea "La ce biserica sa ma duc?", ci, mai degraba, "De ce sa ma deranjez sa merg la vreo biserica?"

VINO LA BISERICA! CE-I LIPSESTE? TU.
Ai stat vreodata sa te gandesti la asta? Daca biserica are intr-adevar nevoie de tine?

1 Corinteni 12: 12- 27

Pavel ne spune ca fiecare dintre noi e indispensabil (...) fiecare parte a corpului serveste unei alte functii.

"Autorul Faptelor Apostolilor continua in felul urmator: Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne" (vers. 43). Imaginati-va cum ar fi daca v-ati darui viata lui Hristos in cadrul bisericii locale si ati deveni atat de plini de Dumnezeu, incat toata lumea ar observa schimbarea. Imaginati-va cum ar fi ca biserica voastra sa fie atat de implicata in ceea ce se intampla in oras, incat autoritatile locale sa remarce lucrul acesta. Imaginati-va cum ar fi daca biserica voastra i-ar vizita pe cei care sunt in inchisoare atat de des, incat nenumarati puscariasi ar deveni credinciosi. Imaginati-va cum ar fi ca biserica vostra sa se roage pentru bolnavii din spitale si sa trimita scrisori de compasiune familiilor acestora. IMAGINATI-VA CUM AR FI DACA AM INCETA CU TOTII SA MERGEM LA BISERICA, DEVENIND NOI INSINE BISERICA!" 


Impreuna, putem avea impact mai puternic decat ne-am imaginat vreodata. (Efeseni 3:20)

Fii tu chiar schimbarea pe care vrei s-o vezi.

Niciun credincios nu este atat de "stricat" incat Marele Olar sa nu-l poata folosi. (Isaia 64: 8 <3)


Citate din cartea "Crestinul Ateu" de Graig Groeshel

6 reguli pentru o bună soluționare a conflictului marital

Scriptura ne îndeamnă cu claritate la a ne iubi partenerul de viață și de cele mai multe ori viața cuplului creștin poate că indică o astfel de realitate. Se întâmplă însă că între cei doi vor apărea și divergențe, neînțelegeri, conflicte. Nu înseamnă că nu ne mai iubim. Nu înseamnă că nu mai suntem creștini. Nici nu înseamnă că suntem mai răi decât ceilalți… Sunt pasaje normale de viață, ce pot fi datorate unei multitudini de factori, cum ar fi diferențele individuale, așteptările nerealiste ori necomunicate sau pur și simplu imperfecțiunile și defectele pe care fiecare ființă umană le poartă cu sine. Cel mai important lucru este ca, în această aventură în care am pornit împreună, să identificăm cea mai bună cale de rezolvare a conflictului și să fim gata să ne facem partea. După ieșirea din ”criză” vom fi mai puternici, mai uniți, mai finisați și mai aproape de ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru viața noastră de familie.

Am văzut care sunt lucrurile pe care trebuie să le evităm cu orice preț în încercarea de a ne rezolva disensiunile dintre noi. Astăzi ne vom opri la 6 lucruri care vor facilita, cu siguranță, o bună comunicare între cei doi parteneri, ducând către o mai rapidă și mai satisfăcătoare rezolvare a conflictului:

1.Stabiliți, de comun acord, un moment potrivit pentru discuție, atunci când amândoi aveți libertatea de a discuta și când niciunul nu este obosit sau flămând. Dacă este necesar, planificați întâlnirea. Este foarte important ca amândoi să fiți pregătiți în egală măsură pentru a asculta și pentru a vorbi.

2.Nu vă așteptați ca partenerul dumneavoastră să vă citească gândurile. Încercați să exprimați ceea ce gândiți și ceea ce simțiți. Abordați problemele pe rând, discutând strict problema la care v-ați oprit.

3.Păstrați în minte faptul că dorința voastră este de a identifica problema și de a găsi căi de a o rezolva. Scopul nostru este de a lucra la diferențele dintre noi, să ajungem la un numitor comun și să comunicăm, nicidecum să rănim sentimentele celuilalt.

4.Încercați să ascultați ceea ce vă spune partenerul dumneavoastră. A auzi nu e totuna cu a asculta și a înțelege. Atunci când nu sunteți convins, încercați să vă asigurați că ați înțeles corect ce vă spune celălalt.

5.Nu repuneți pe tapet probleme apărute și rezolvate în trecut. Dacă știți că ceva îl supără pe partenerul dumneavoastră, nu atingeți acel subiect. Nu veți face decât să îi răniți sentimentele și va fi tot mai dificil ca discuția să fie una calmă.

6.Când ambele părți și-au exprimat sentimentele, v-ați înțeles unul pe celălalt și ați ajuns la o soluție, argumentația se încheie. Sfatul nostru: un sărut și împăcare!

Nu este ușor să trecem peste astfel de dificultăți, dar cu siguranță este imposibil pe o altă cale. Farmecul vieții de familie vine tocmai din faptul că fiecare dintre cei doi se vor implica activ în viața celuilalt, afectându-i personalitatea, ajutându-l să devină în fiecare zi un om mai bun, cu un caracter și cu o inimă mai aproape de Dumnezeu. Ce putem face? Să ne iubim, să punem preț pe celălalt și să tratăm relația dintre noi ca pe o prioritate… Să fim gata să plătim prețul schimbării sau al compromisului pozitiv de dragul celui iubit și de foarte multe ori să învățăm a ne recunoaște greșelile, spunând simplu și cu sinceritate:

Iartă-mă!

Sursa: Cuplu Crestin