Am vorbit cu mai mulţi fraţi despre acest subiect şi se pare
că sunt pareri împărţite. Unii spun că trebuie obligatoriu să ai binecuvântarea
lor, alţii spun că sunt şi excepţii.
Este important ca părinţii să fie de acord cu alegerea pe
care o faci pentru restul vieţii tale. Dar unii părinţi au criterii materialiste
sau lumeşti după care se ghidează, în acest caz e bine să ai tu convingeri
Biblice şi să îl analizezi pe viitorul potenţial partener după acestea, nu după
dorinţele părinţilor. Dacă vezi că el sau ea este un creştin adevărat şi ştii
că Dumnezeu este pentru căsătoria cu el/ea atunci puteţi face acest pas chiar şi
fară binecuvântarea părinţilor.
Sau sunt situaţii când părinţii nu-l/n-o cunosc şi pur şi simplu
nu în plac, asta se întâmplă pe la început, deoarece vor trebui să petrecă un timp
împreună (vizite, chiar şi ieşiri) pentru a se cunoşte mai bine şi pentru a
putea lua o decizie fondată.
Părerea părinţilor este importantă şi demnă de luat în seamă,
de aceea este bine să ne gândim la sfaturile pe care ei ni le dau şi să le luăm
în considerare.
Eu cred că dacă prietenul sau prietena ta sunt nişte oameni
credincioşi şi buni, părinţii tăi vor vedea asta şi vor fi deacord cu unirea voastră
prin căsătorie.
Avem nevoie şi de dişcernere, deoarece părinţii deşi ne vor
binele, pot lua, uneori, decizii greşite şi să ne facă mai degrabă rău decât bine. Şi nu sunt de acord că ei ne pot decide viitorul aşa
cum vor ei… că ei sunt cei care au ultimul cuvânt. Manipularea copiilor nu este
biblică.
Eu cred că ideal este să ai binecuvântarea părinţilor, la
fel cum este ideal ca fiecare conflict să cizeleze relaţia, nu să o destrame,
dar nu mereu se întâmplă aşa.
