18. Cand omul vrea sa preia controlul asupra propriei sale vieti
Scrisoarea ei, dedicata acelora care au obosit….
L-am lasat sa ma priveasca cum imi dadeam in petic spunandu-I :“Lasa-ma sa creez, crede-ma ca o fac asa frumos...habar nu ai ….”
Si Dumnezeu doar privea…
Am tot creat o groaza de modele, am tesut pentru mine...si am teasut fel de fel de masti pe care le-am imbracat si care se mulau asa de bine…le-am imbracat si o data imbracate s-au lipit asa de tare de mine incat nu faceam altceva decat sa ma privesc in oglinda toata ziua, imi dadea asa un aer nitel superior.
Nu mai faceam diferenta ce este din Duhul Sfant si ce este din Eu.
Aveam emotii de fiecare data cand crosetam cate ceva si ma implicam cu toata fiinta mea in proiect, tineam in palma lucrurile carora le dadeam nastere si ma simteam mandra ca o mama de copilul ei.
Le mutam cu grija de pe un brat pe altul controlandu-le , stergandu-le nasul si tragandu-le caciula pe urechi sa nu raceasca, exact asa cum te ocupi de cei mici. Aveam impresia ca ceea ce eu creez, este tot ce este mai bun si mai frumos.
Cred ca am fost cea mai solicitata persoana, am ” nascut” peste zeci de “copii” si pe toti i-am iubit in mod egal….ii iubeam fara sa stiu ca am dat nastere unor parti ale Eului care in timp s-au dezvoltat si m-au impedicat sa vad planul pe care Dumnezeu il avea cu mine…. si ce dureros este sa constati asta.
Sa traiesti constient ca nu poti avea controlul tuturor domeniilor din viata este de-a dreptul linistitor….sincer obosisem sa ma tot uit in oglinda si sa ma admir…sa nu mai vorbesc de caratul “copiilor” pe brate…
Prefer mainile Altcuiva asupra vietii mele si asupra creatiilor mele.
Prefer asta caci niciodata nu am mai experimentat atata siguranta , niciodata nu am mai experimentat cum e sa te abandonezi in bratele Aceluia care niciodata nu greseste !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu