Programul dispensaţiilor (2)

1.    Era inocenţei

Era inocenţei începe cu primii oameni care au fost creaţi pe pământ şi anume cu Adam şi Eva. Aceşti oameni au fost creaţi într-un mod perfect de către Dumnezeu. Relaţia lor cu Dumnezeu era una perfectă. Cadrul în care Dumnezeiu i-a aşezat era unul perfect şi anule grădina Edenului. Într-un mediu în carwe păcatul încă nu pătrunse, primii oamenirealmente se puteau bucura din plin de Dumnezeu şi de tot ce le dăduse. Însă Dumnezeu a dat oamenilor o poruncă şi anume: “Poţi să mănănci după plăcere din orice pom din grădină dar din pomul cunoştinţiei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mănca, vei muri  negreşit.” (Gen 2: 16- 17). Biblia ne spune că Diavolul a înşelat pe primii oameni făcându-I să calce porunca lui Dumnezeu şi astfel păcatul a intrat în lume. Astfel, datorită intrării păcatului în lume, pământul a fost blestemat, dar cel mai grav lucru a fost că păcatul a rupt relaţia omului cu Dumnezeu.

Trebuie bine accentuat că atunci când Adam a păcătuit, el nu a păcătuit numai pentru el, ci a păcătuit pentru întreaga lume. Cu alte cuvinte păcatul lui Adam a afectat toată rasa umană şi apostolul Pavel spune: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat a intrat moartea şi astfel păcatul a trecut asupra tuturor oamenilor din pricina că toţi au păcătuit…” (Ro 5:12). Dar nu numai Pavel confirm acest adevăr ci şi David în Ps 51:5: “iată că sunt născut inelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.” Experinţa umană de-asemenea arată că păcatul adamic afectează pe cel născut din femeie. Consecinţele păcatului sunt evidente: suferinţă, moarte fizică şi spirituală sau relaţie ruptă cu Însuşi creatorul omului care este sfânt.

Climaxul acestei ere sau dispensaţii se încheie cu judecata lui Dumnezeu adusă primilor oameni şi aceasta prin izgonirea lor din grădina Edenului.