Ce e de făcut?
E greu să te zidești de unul singur și să te simți respins de toți ceilalți când ai nevoie de un minim de ajutor, un sfat, o încurajare, o îmbrățișare, un mesaj, un apel; lucruri și gesturi care pot face diferența într-o lume în care totul e pe "repede înainte". "Mai târziu" o să caut pe cineva la care țin sau care știu că are nevoie, dar uităm că acest "mai târziu" nu ne aparține și că "mai târziul" nostru poate fi "prea târziul" cuiva.
Fiecăruia din noi i se poate întâmpla ceea ce i s-a întâmplat celuilalt, indiferent de natura problemei, pentru că nu este nimeni scutit de imprevizibil. Mă regăsesc uneori în anumite situații similare acelora care nu pot să facă față necredinței lor, neputinței lor, lipsei de experiență sau pur și simplu a nedreptății care li se întâmplă.
Uneori nu vrei să te mai plângi sau să încurci pe nimeni cu neajunsul tău, dar zicând mereu că alții sunt "mai rău"... Ei bine, nu este în regulă nici să te compari mereu. Fiecare din noi a experimentat un anume "rău" care într-un final s-a dovedit ca fiind un lucru care ne-a stârnit să luptăm pentru binele nostru sau binele comun.
Dar uneori ne trezim zicând despre ceilalți care trec prin anumite suferințe că "noi știm soluția", "treci peste" sau "o să fie bine"... etc, dar cei care sunt în depresie de fapt nu văd un rezultat vizibil sau imediat. Cei care sunt în depresie ajung să rămână în anumite contexte singuri și să aibă "crize existențiale" așa cum fiecare din noi a avut măcar odată... sau cel puțin am auzit despre ceilalți că au experimentat lucrul acesta, precum: "ce rost are viata asta?".
Atunci când nu cunoști o anumită situație cel mai bine este pur și simplu să taci decât să vorbești în neștiință de CAUZĂ. Fiecare din noi are traume, gânduri, întrebări și frustrări; pentru că dincolo de toate suntem OAMENI.
Oricât căutăm să fim sau să părem perfecți nu vom fi niciodată aici pe acest pământ trecător. În toate lucrurile este vorba de alegere. Aleg să schimb ceva la mine, la caracterul meu? Pot alege sa fiu cea mai bună versiune a mea, aici și acum, sau sa stau pasiv la tot ceea ce mă împresoară. Cred că prima variantă ar fi mai corectă și de ajutor.
Dacă te întrebi, totuși, ce e de făcut când treci printr-o depresie, ca să învingă binele, cred că ar fi de preferat să dai totul lui Dumnezeu: depresia ta, neajunsul tău, neputința ta chiar și necredința ta. Cred că nu pierzi nimic dacă încerci varianta cu adevărat vindecătoare. Restul lucrurilor se pot rupe, dar DUMNEZEU ESTE SINGURA SFOARĂ CARE NU SE RUPE NICIODATĂ.
Text: Dani Ciprian
