Scuză, nu acuza

Nu spun în niciun caz să scuzăm pacatul și să începem cu scuza bine cunoscută “cu toţii greșim” sau “toată lumea o face”. Dar mă gândesc la inima noastră; o inimă care caută scuze pentru cei din jur și încercă să acopere greșelile și nu sare să acuze, e o inimă bună. Iar o inimă care mereu vede câte o greșală și pentru care nimeni nu e îndejuns de bun, e o inimă rea și de care vrei să te distanţezi.

Vreau să vă provoc, și mai ales pe mine însumi, să alegem să privim diferit oamenii, să începem să-i iubim și să începem să căutăm ce este bun în ei. Facând astfel nu vom va devenii atât de critici și de cruzi, nu vom mai judeca atât de ușor pe cineva și vom începe să cunoștem că în spatele unor oameni răi și duri sunt niște oameni plini de cicatrice încă nevindecate. Vom devenii mai sensibili și mai săritori.

De obicei cei care judecă privesc cu suspiciune pe toată lumea, îi analizează și apoi dau verdictul aspru al vinovăţiei. De ori de câte ori au ocazia își împărtășesc aspra sentinţă cu alţii, nu cu persoana în cauză; și de aici ciclul se tot repetă. Ei obijnuiesc să bage zarvă și zâzanie între oameni, distrug chiar și prietenii pe baza unei judecăţi, de multe ori, nefondată.

Aveţi libertatea să alegeţi inima pe care o doriţi și felul în care priviţi oamenii și în care îi veţi trata. O mare parte din viaţa voastră se bazează pe asta, așa că gândiţi-vă bine. Fiţi precauţi, nu spun să nu cercetaţi lucrurile și să aveţi încredere oarbă în cineva, dar mai bine aducător de pace, decât de război.

Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii pentru alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate.(1 Petru 4: 8)