O alergare încununată

Toţi afirmăm să viaţa e o continuă alergare. Adevăratul necaz nu este alergarea în sine, ci felul în care alergăm. Pavel lansează provocarea creștinilor din Corint: “Alergaţi dar în așa fel încât să căpătaţi premiul!” (1 Cointeni 10: 24-27).

Pe de o parte, nu putem să vorbim despre o alergare încununată, dacă nu am început alergarea respectivă. Dacă finalul alergării îl decide Dumnezeu, începutul spre cer îl decidem noi. Domnul Isus ne-a vorbit despre poarta cea strâmtă și ne-a poruncit să intrăm pe ea, dar decizia ne ne aparţine. Prin urmare, ca să începem alergarea spre cer, trebuie să ne apropiem de Golgota, de suferinţele Mântuitorului, trebuie să ne recunoaștem păcatele, să le abandonăm și apoi prin credinţa în jertfa lui Isus Hristos, să începem o viaţă nouă.

Pe de altă parte cei ce au început alergarea trebuie să respecte regulamentul impus (poruncile lui Dumnezeu). Nerespectarea regulamentului poate duce la penalizare sau chiar descalificare. Biblia ne arată care sunt regulile alergării spre cer și ne vorbește despre obstacolele pe care le vom întâlni și cum le putem depăși.

Dragii mei, spre ce alergăm noi? Unde vom ajunge? Încercăm măcar să vedem cât de frumoasă e cununa neprihănirii care ne așteaptă? Dacă nu am luat startul, să începem alergarea noastră spre cer astăzi. Dacă am luat deja startul, să ne ţinem de calea Domnului până vom ajunge în locul unde ne așteaptă Domnul cu mesajul: “Bine, rob bun și credincios!”

Cu citate din cartea “Dependent e har” e Viorel Iuga