7. Cand de Dumnezeu nu te poti ascunde.
Tesem povesti. Tragem cortina si ne pregatim instrumentele pe care sa le mai folosim pe urmatoarea persoana, la urmatorul colt. Zambim in pumn cand traim sentimentul satisfactiei si suntem preocupati mai mereu sa privim catre altii, sa actionam hranindu-ne egoul.
Le pregatim pe toate minutios, nu pierdem vremea nici o secunda. Nu dormim noptile si mintea noastra alearga salbatica pe coclauri pentru a ne atinge scopurile meschine.
Ne-am obisnuit sa facem lucruri murdare in camera noastra interioara, ne-am obisnuit sa credem ca ce-i inauntru nu vede nimeni si astfel sa cotinuam in a ne irosi energia cu lucruri pe care in mod normal, nu am avea curajul sa le spunem cu voce tare.
Rasuflam usurati cand ceilalti nu inteleg ce se petrece in interior si ne spunem- „Am trecut si de asta” si uitam ca acolo in coltul acela acoperit de gunoaie, sta Acela care vede tot.
Posibil sa ne spunem ca nu vede chiar tot, posibil sa ne spunem ca nu am gresit foarte tare, posibil sa ne spunem ca e mic pacatul facut si ca este iertat. Posibil.
Uitam insa ca Dumnezeu nu se lasa batjocorit. Uitam insa ca indiferent de locul unde te gasesti, indiferent cat de bine vrei sa te ascunzi, indiferent cat de tare te camuflezi, este chiar infantil sa crezi ca ai scapat basma curata si de data asta pentru ca nu te-a vazut nimeni.
Acolo este acela care stie si vede tot.
Nu ai vrea sa te opresti sa mai traiesti in intuneric?
Ce anume vrei sa lasi sa iasa la lumina, ce anume esti dispus sa eliberezi si sa nu mai ascunzi? Cand o sa te opresti in a crede ca ai capacitati extraordinare in a jongla cu mizeriile!?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu