Contează cu adevărat în ce cred?

Deși trăim într-un timp în care cu toţii avem păreri formate cu privire la lume, accentual cade mai curând pe faptul de a crede decât pe adevăratul obiecat al credinţei: “Nu te teme de viaţă. Crede că viaţa merită trăită iar credinţa ta va da naștere realităţii”, afirmă protagonistul William James. Din nefericire credinţa nu aduce după sine realitatea. De pildă, aș putea crede din tot sufletul că mâine va ninge, dar asta nu va garanta în niciun fel apariţia zăpezii.

Și Biblia subliniază importanţa vitală a obiectului credinţei noastre. Isus a zis: “dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre” (Ioan 3:36). Ni se spune, totodată: “Cine crede in Fiul, are viaţă veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mania lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3:33). Isus a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6).

Una dintre cele mai întunecate epoci din istoria evreilor a fost perioada regilor. În timpul acesta s-a organizat o întrecere între Domnul Dumnezeu și Baal, o zeitate foarte preţuită. Baal a fost primul la rând. Preoţii lui Baal au înconjurat altarul întreaga zi, imporându-l pe Baal să dea un răspuns. Nimeni nu-I putea acuza de lisă de sinceritate sau credinţa. Când au terminat și altarul a fost refăcut, Domnul Dumnezeu a răspuns cu focuri din ceruri, arzând altarul și jertfa oferită. Falșii profeţi au lui Baal au fost, cu toţii, uciși.

Dacă sinceritatea și credinţa lor ar fi salvatoare, profeţii ar fi fost cruţaţi. Faptele au dovedit însă contrariul. În cazul acestor profeţi, obiectul credinţei era greșit. Ei nu au acceptat niciodată să cerceteze adevărul. Dumnezeu le cere oamenilor să-și pună încrederea în Isus Hristos.

Citate luate din cartea “Răspunsuri la întrebările dificile ale șcepticilor cu privire la credinţa creștină” de Josh McDowell și Don Stewart