Omul cu handicap este un om normal

Am o amintire cam dureroasă de pe vremea când mergeam în clasele primare. Am suferit de un accident de mașină, iar femurul meu a fost fracturat. Am făcut două operaţii, una a fost pentru atașarea unei tije, a doua pentru scoaterea ei. Am stat în pat cam o lună cu ditamai ghipsul, dar apoi, am putut umbla cu cârje. Un coleg de-al meu, când mergeam la serbare, a făcut o remarcă dureroasa, și-a cam bătut joc de faptul ca purtam cârje. M-am simţit extrem de prost și mi-a luat un timp ca să-l iert.

Poate și voi aveţi astfel de experienţe neplăcute. Nu-i așa că e mult mai dureros când cineva te rănește în suflet și nu poate aceepta ca pe un lucru normal că există și probleme locomotorii sau de alt fel? Mă gândesc cum se simt oamenii aceștia cu dizabilităţi când ceilalţi se uită ciudat la ei sau chiar cu mânie… cred că ar trebui să fim sensibili la durerea celor din jur, și nu să le cauzăm mai multă durere decât au. Oare nu le ajunge că traiesc viaţa mult mai dificil decât o facem noi? De ce să-i facem să se simtă nefolositori, urâti, respinși si izolaţi?  Trebuie să acceptăm ca ei sunt oameni normali, nu anormali și să-i percepem ca atare și să ne comportăm ca atare cu ei. Unii chiar urăsc compătimirea, vor să fie priviţi normal.

Am cumpărat cartea “Viaţa fără limite” de Nick Vujicic. Cred că majoritatea îl știţi… am citit cât de deprimat era când copiii își băteau joc de el. Din cauza lor a vrut să se sinucidă la vârsta de 10 ani, atât de mult îl afectau toate acele vorbe. Și uitaţi ce om plin de cuvinte încurajatoare și pline de har l-a făcut Dumnezeu. Domnul fie slăvit că nu și-a luat viaţa atunci.

El le-a spus unor elevi la o conferinţă: "- Cum vreţi voi să fiţi prieteni cu un tip fără mâini și fără picioare - probabil cel mai ciudat tip pe care îl veţi întâni - dar vă respingeţi colegii de clasă fiindcă nu au ginșii potriviţi sau un ten curat sau o statură și un trup potrivit pentru ultima prezentare de modă? " NICK VUJICIC - "Viata fara limite". Dacă sunteţi respinși de colegi, de vecini pentru că nu sunteţi perfecţi, acest articol este și pentru voi. Tot Nick spune că suntem perfecţi exact așa cum suntem.

Iar dacă ești un om cu o dizabilitate fizică sau un defect fizic vreau să știi că Dumnezeu te iubește exact așa cum ești și că poate face lucrări chiar mai mari prin tine decât prin cei “perfect sănătosi” sau întregi.  Să nu renunţi, ci să lupţi mereu mai cu zel. Dumnezeu să-ţi fie alături pas cu pas, să te întărească și să te sprijinească cu dreapta Sa biruitoare. Nu băga în seamă cuvintele răutăcioase și privirile tăioase, nu-l lăsa pe Satan ca să aducă amăraciune și depresie în viaţa ta. Concentreaza-te pe calitaţile și nu pe defectele tale. Și mai presus de toate, ai grijă de relaţia ta cu Dumnezeu, în ea vei găsi tot ce ai nevoie.