Uneori stăm și meditam la viaţa noastră și ne gândim cât de
departe suntem de ceea ce vrea Dumnezeu. Ne uităm la noi și ne vedem slabi și
nepregătiţi, ne vedem atât de ușor de doborât de valuri și încercăm să ne dăm
seama ce am putea face să mai creștem în credinţă. Ne facem planuri să citim
mai mult Scriptura, să mergem mai regulat la biserică, să ne rugăm și să postim
mai mult. Nu întotdeauna ne iese, uneori lucrurile materiale și nevoile firești
ne fură chiar și timpul de părtășie cu Dumnezeu.
Cât de mult mai este până vom fi pe placul lui Dumnezeu?
Unii dintre noi poate nici nu se mai străduesc, au făcut tot felul de donaţii,
s-au chinuit să își schimbe comportamentul sau să se lase de anumite obiceiuri
păcătoase și apoi s-au dat bătuţi. Uneori multele rugăciuni par neascultate și
viaţa tot mai grea. Satan se luptă mult și de multe ori reușește să ne ducă în
pragul disperării.
Poate suntem conștienţi sau nu că viaţa acesta e trecătoare
și că doar sufletul și ce am făcut pentru el rămâne mereu. De multe ori m-am
intrebat: “Oare în cer nu vor fi regrete? Oare acolo nu vom spune: dacă stăteam
și eu mai mult în rugăciune, dacă câștigam mai multe suflete pentru
Hristos…?” Eu sper ca în cer să fie doar
bucurie și Domnul să ne ajute aici pe pământ să ne uităm mereu la acele bogăţii
pe care hoţii nu le pot fură și moliile nu le mănâncă (Matei 6: 19- 20).
Nu e ușor să-ţi faci un obicei bun dintr-o dată, de exemplu
dacă cineva te-a rănit profund îţi e
greu să te gândești că în acea persoană este Hristos și că de obicei persoanele
rănite rănesc. Să te uiţi și să spui “Te iert și sper ca rana ta să fie
vindecată. Mă voi ruga pentru tine. ” Caracterul și virtuţile nu vin peste
noapte, trebuie să muncim mult și în primul rând să vrem să le avem.
Dumnezeu de multe ori nu are nevoie să ne dăm viaţa pentru
El sau să facem lucruri măreţe în fiecare zi, ci dorește să ne vadă pasiunea și
dorinţa de a fi mai aproape de cer, să dorim să cunoaștem Voia lui în viaţa
noastră și să facem ce ne cere El. De multe ori să fii cinstit, corect și bun
nu te ajută, dimpotrivă.. poate îţi pierzi prieteni, poate ai altceva de
pierdut și ai impresioa că e o prostie să nu faci ca ceilalţi din jur: toţi
mint, toţi înjură etc. Nu e ușor să trăim cu exemple negative în jurul nostru,
dar dacă ne-am decis să-L urmăm pe Hristos, haideţi să nu-L abandonăm pe ultima
sută de metri - atunci ce rost a avut
toată alergarea de până acum? El e mereu alaturi de noi, gata să ne ajute și să
ne ridice. Singuri nu putem face nimic (Ioan 5).
Dumnezeu să pună în fiecare din noi o nouă pasiune și un nou
dor de cer, de prezenţa Lui și de-ai semăna mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu