sâmbătă, 23 iunie 2012

Bolnav de iubire - Traian Dorz

                                        BOLNAV DE IUBIRE                                                       Traian Dorz




Bolnav de iubire si zdrobit de jale
am pornit pe drumuri lungi a Te gasi
sa-Ti sarut cu lacrimi urma urmei Tale
si macar o data Fata-a-Ti mai privi.

Ti-am gresit Isuse, mi-am calcat cuvântul,
Ti-am tradat iubirea, sunt un lepadat
dar azi sunt în stare sa-nconjor pamântul
sa sarut obrazul care L-am scuipat.

Unde-ai mers? O, unde ai plecat Tu oare,
sfâsie cainta sufletul meu tot
risipesc pe drumuri lacrime amare,
e pustiu si-s singur, Doamne nu mai pot.

Viata mi-e zdrobita, iar în jur haine
urla numai fiare groaza si fiori
si-a înfipt durerea mii de colti în mine…
— Iata Doamne plata celor tradatori.

Vai, sunt gol si singur si privesc cu jale
stârvul pentru care eu Te-am parasit
n-am pus pret pe harul ascultarii Tale
si-azi mi-e-ntregul suflet ars si pustiit.

Am crezut iubirea ceva de vânzare,
anii-atâtor jertfe i-am pierdut din gând,
scumpa mea Comoara, n-am putut fi-n stare
s-o platesc cu sânge, dar sa nu mi-o vând.

Am crezut ca astfel va-nceta odata
zbuciumul si lupta cu raniri de jar,
am zis: “da”, iar astazi viata mi-e-nclestata
De-n miite cazne, zbucium si amar…

Mâinile ispitei negre si haine
valul curatiei crud mi-au sfâsiat
si-aruncara-n tina sufletul din mine
— Ce-am facut cu Tine, Darul meu Curat!

Unde-i curatia mea de altadata,
unde-i frumusetea limpedei priviri,
unde-i fericirea sfânta si curata
din înfiorarea primei ei iubiri?

Unde esti iubirea mea de-ntâia oara,
leganata-n lacrimi si trezita-n cânt?
Azi trecuta-i lupta, azi e pace-afara
dar în suflet plânge cel mai drag mormânt.

Ah, Te caut pe drumuri noaptea printre sate
pe-unde-au dus odata farmec pasii Tai,
dar nu-i nimeni-nimeni, numai în cetate
latra tot aceaisi câini flamânzi si rai.

Nu mai cânta câmpu-n zumzet de albine
zorii sunt departe, cerul e-nnorat,
departari de veacuri ma despart de Tine…
— Oare-asa-i rasplata celor ce-au tradat!

O, de se mai poate sa-mi primesti fierbinte
lacrima caintii, plânsul meu amar,
din acel tezaur ce-am avut ’nainte
îti mai cer Isuse o farâma doar:

Fa macar o data sa-Ti mai vad privirea
ca sa stiu ca totusi nu m-ai lepadat,
ca în al Tau Suflet n-a-ncetat iubirea
— Sa Te aflu iarasi unde Te-am lasat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu