Unde îţi e privirea?

Unde îţi e privirea?

De prea multe ori ne-am obijnuit să ne uităm la valuri şi la munţii prea înalţi pentru noi. Am ajuns să nu mai vrem să facem paşi înainte zicând: “dacă vom cădea din nou?” sau “dacă rezultatul nu va merita efortul?”. Nu-i aşa că ar trebui să auzim zilnic cuvintele: “numărăţi-vă binecuvântarile”?

Ne uităm de multe ori în direcţia greşită şi nu-i de mirare că sfârşim în a avea o atitudine greşită, una nemulţumitoare, arogantă, lipsită de bunătate şi chiar o inimă împiertită. Cu toţii ne propunem să facem ceva şi să ajungem cineva… Dumnezeu Însuşi ne are în planurile Lui şi tot ce doreşte El pentru noi este binecuvântare, chiar binecuvântare ce vine prin necazuri ca la sfârşit să dobândim “salvarea sufletelor noastre” (1 Petru 1:6-9).

Îmi place atât de mult să-L văd pe Dumnezeu opusul circumstanţelor nefavorabile din vieţile noastre; dacă e furtună, El e liniştit şi tare ca un turn de scăpare, dacă e întuneric, El este Lumina, unde e moarte, El rosteşte viaţă. Am trecut de multe ori prin experienţe dureroase, am suferit atât fizic cât şi emoţional… au fost zile când strigam de durere şi simţeam că nu mai am nicio putere, dar mereu a fost Cineva lângă mine; mereu nişte ochi m-ai privit şi nişte braţe m-au strâns la pieptul Său. Sunt convinsă că Dumnezeu mi-a purtat mereu de grijă şi că e o mare tâmpenie să plângi când ştii ce mare privilegiu ai să fii ales şi să slujeşti alţi oameni, să porţi războaie ale dreptăţii, să lupţi pentru El şi alături de El.

"Mă placi atât de mult încât să faci sacrificii pentru Mine?"

De multe ori relaţia cu Dumnezeu e comparată cu relaţia dintre doi oameni care se iubesc. Mă gândeam la felul în care unii dintre noi se forţează să citescă Biblia sau să mergă la biserică… uneori parcă ai inventa orice scuză ca să nu faci aceste lucruri. Ei bine azi mi-am adus amine de o întrebare care sună aşa: “Mă placi atât de mult încât să petreci timp cu mine?”. Uneori asta ne întrebă şi Dumnezeu pe noi, dacă Îl placem atât de mult încât să studiem Cuvântul Său sau să facem alte sacrificii, fie legate de timpul nostru sau de banii noştrii. El nu ne obligă să facem ceva în relaţia cu El… El nu vrea ca să investim în acestă relaţie din necesitate sau “că aşa trebuie”. Lui Dumnezeu Îi place să ne vadă dornici de acţiune şi gata să ne sacrificăm… deşi, să fim sinceri, cu toţii Îi suntem datori; El vrea să-I slujim din dragoste, pentru că Îi iubim şi Îl placem.

Aşa că azi nu vreau să te simţi îndatorat să-I dai din timpul tău sau să faci alte sacrificii pentru că altfel nu eşti un creştin bun, vreau să te întreb doar atât: Îl placi atât de mult pe Dumnezeu încât să te întâlneşti cu El? Să ai conversaţie cu El şi să vrei să-L cunoşti mai bine? Cine este El te provoacă să faci ceva în legătură cu persoana Lui sau "mai bine nu"?

Gândeşte-te la asta data viitoare când ţi-e mai greu să îţi faci timp pentru Cel ce te iubeşte enorm. Fiţi binecuvântaţi!

Mandisa - He Is With You

Songwriters: Ronnie C Freeman, Cindy Morgan


There's a time to live
And a time to die
There's a time to laugh
And a time to cry

There's a time for war
And a time for peace
There's a hand to hold
In the worst of these
In the worst of these

He is with you when your faith is dead
And you can't even get out of bed
Or your husband doesn't kiss you anymore

He is with you when your baby's gone
And your house is still, and you heart's a stone
Cryin' "God, what'd You do that for?"
He is with you

There's a time for yes
And a time for no
There's a time to be angry
And a time to let it go

There's a time to run
And a time to face it
There is love to see you
Through all of this
Through all of this

He is with you in the conference room
When the world is coming down on you
And your wife and kids don't know you anymore

And He is with you in the ICU
When the doctors don't know that to do
And it scares you to the core
He is with you

We may weep for a time
But joy will come in the morning
The morning light

He is with you when your kids are grown
When there's too much space and you feel alone
And you're worried if you've got it right or wrong

Yes He is with you when you've given up
On ever finding your true love
Someone who feels like home
He is with you

When nothing else is left
And you take your final breath
He is with you

Read more at http://www.songlyrics.com/mandisa/he-is-with-you-lyrics/#gHukuqsZPewq7Cd7.99

Always Be My Home - Rachel Lampa

Ştiaţi că… (3)

1.       Simţurile noastre ne pot duce la rău, dar planul lui Dumnezeu nu are nimic murdar şi păcătos.

Care este rezultatul faptului că tinerii vor să se simtă bine? Lumea plină de fumători, de droguri, de pornografie, de avorturi, de burlaci, de inimi frânte, de biserici lumeşti, de familii destrămate. Care este rezultatul faptului că adulţii vor să se simtă bine? Am ajuns să apreciem şi să promovăm homosexualitatea, să avem copii puţini, să căutăm aventuri amoroase, să găsimgăsim legitimitate pentru divorţuri, să ne unim la rău etc. Sigur că toate acestea au ca rezultat misiune puţină, biserici sărace, programe scurte, predici pe placul consumatorilor, investiţii enorme în comfort şi divertizment etc.

2.       Simţurile noastre sunt egoiste, dar planul lui Sumnezeu are în vedere binele tuturor.

Dacă tot promovăm plăcerea, ar trebuisă răspundem întrebării: cine ar trebui să se simtă mai bine în final? Băieţii, copiii, părinţii, bătrânii, angajaţii, patronii, guvernanţii, cetăţenii? Cine are dreptul la mai bine? Doar unii sau toţi? Şi dacă în mod altruist, îmi vei spune că toţi, chiar vrei să îmi spui că se poate?

3.       Simţurile noastre sunt visătoare, dar planul Său este realizabil.

Planul lui Dumnezeu ţine cont de dorinţele noastre, de darurile noastre, de posibilităţile noastre, e veşnicia noastră.

Ştiaţi că… (2)

Nu putem să nu Îl amintim acum şi pe Domnul Isus. El a venit în lume cu multe sacrificii. Cu toate acestea, puţine au fost ocaziile în care Mântuitorul a fost înţeles. Drept urmare, locurile în care a fost bine primit au fost limitate. Pasajul din Evanghelia după Luca 4:42-44, prezintă una din puţinele situaţii în care Domnul Isus a fost primit bine şi dorit. Omeneşte vorbind ne-am aştepta ca Dumnul Isus să se bucure foarte mult de aceasta şi să Îşi exprime bucuria rămânând cât mai mult posibil acolo. Evangheliştii însă ne spun altceva. Domnul Isus stă acolo puţin şi apoi ia decizia să plece. Oamenii din localitate Îl roagă să mai rămână la ei. În ciuda insistenţelor lor, El rămâne statornic în decizie şi pleacă oferind urmâtoarea explicaţie: “Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei şi în alte cetăţi; fiindcă pentru aceasta am fost trimis.” (Luca 4:43) Explicaţia aceata ne indică faptul că pentru Domnul Isus este ceva mai important decât a Se simţi bine. El trăia nu pentru a se simţi bine din punct de vedere pământesc, ci pentru a împlini planul şi voia Tatălui. Afirmaţia aceasta nu se bazează doar pe acest caz. Gândiţi-vă la evenimentul din Sihar, la Gheţimani, la Golgota, la cazul ispitirii Lui şi veţi ajunge la aceeaşi concluzie. În fiecare situaţie, alegerile Lui sunt diferite de ce ne-am aştepta noi să se întâmple în mod natural. Aceasta deoarece plăcereaLui era să împlinească în mod permanent voia lui Dumnezeu.

Am o întrebare şi aş dori să răspundeţi sincer: câţi doriţi să vă simţiţi bine? Pe câţi v-a prins virusul acestei generaţii? Ştiam eu… Acum, că v-am spus toate acestea vreau să vă puneţi următoarea întrebare: Ce este mai important pentru voi: să vă simţiţi bines au să împliniţi planul lui Dumnezeu? Dacă vă limitaţi la a vă simţi bine, să ştiţi că sunteţi într-o situaţie deplorabilă. Dacă vă doriţi să fiţi în voia lui Dumnezeu, fiţi siguri că aţi făcut alegerea perfectă. Doriţi câteva argument? Gândiţi-vă doar la următoarele:

Ştiaţi că… (1)

Ştiaţi că… există ceva mai important decât să ne simţim bine?

“Dacă te simţi bine, fă-o!” “Important este să vă simţiţi amândoi bine!” “Cum te-ai simţit?” Cât de cunoscute şi de usuale sunt expresiile amintite! … Astăzi, trăim într-o generaţie care pune foarte mare accent pe simţuri şi pe a se simţi bine.

Există ceva în noi care ne spune că trebuie să căutăm ceea ce ne aduce satisfacţie şi plăcere. Astfel, acasă, la şcoală, la serviciu, pe stradă, în excursii şi în biserică, pentru majoritatea, cel mai important lucru este să se simtă bine. Este important pentru sănătatea noastră şi pentru relaţiile noastre. Este important pemtru binele nostrum şi mesajul acesta prinde foarte uşor. Mass-media, psihologii, pedagogii, filmele, firmele şi mulţi alţii ne spun zilnic că trebuie să ne simţim. Astfel, copiii ajung să facă doar ce le place, creştinii doar ce le place, cetăţenii ţarii doar ce le place, soţii doar ce le place, cetăţenii ţarii doar ce le place, creştinii doar ce le place etc. problema însă nu se opreşte aici. Astăzi, tot mai mult, ni se spune şi în ce condiţiine vom simţi bine. Nu vă este străin faptul că vom fi bine dacă vom mânca ceea ce ne recomandă ei, dacă vom vorbi la telefonul care ne recomandă ei, dacă vom conduce maşina promovată de ei, dacă vom bea sucul inventat şi produs se ei, dacă vom pleca în vacanţă unde ne trimit ei etc.

Omul care nu are altceva decât ceea ce îi oferă societatea, este foarte uşor de derutat şi de acaparat. Dacă nu sunt atenţi şi creştinii pot fi induşi în eroare. Creştinul are însă o şansă extraordinară întru-cât el are şi Scriptura. Dacă vom privi în Scriptură, vom constata că au fost oameni care s-au simţit bine. Fie că vorbim de timpuri străvechi, fie că vorbim de vremuri noutestamentare, au existat oameni care s-au simţit bine şi care ne-au împărtăşit secretul vieţii lor. Pe de altă parte, vom constata cu surprindere că oamenii respective nu au trăit pentru propria plăcere şi pentru plăcerea lui Dumnezeu, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viaţa lor. Din numărul acestora fac parte, de fapt, toţi eroii credinţei.