Ce facem cand Satan ne minte? - Gabi Florut

Ce facem când Satan ne minte?

                                                           (Gabi Floruţ)

Ps 107

Diavolul vrea să ca noi să simţim şi să credem ceea ce a simţit el când a fost alungat din cer, aşa că ne umple capul cu minciuni:

1 Dumnezeu ne-a lepădat pentru totdeauna.

2 Dumnezeu este rău şi drept. Aşa ne trebuie.

3 Dumnezeu nu ne mai poate ierta.

4 Dumnezeu nu are niciun plan cu noi.

5 “Tu vrei să te întorci, dar Dumnezeu nu te mai acceptă”, zice Satan, “aşa că opţiunile care îţi rămân sunt:

a) Leapădă-te de Dumnezeu şi mori!

b) Blasfemiază-L pe Dumnezeu şi trăieşte într-o răzvrătire continuă!

c) Fii satanist, opusul a ceea ce ai fost cândva!

Concluzie: Diavolul este tatăl minciunii – suceşte mintea celor lezne crezători, oferindu-le sugestii care îi duc la starea de demoni.

Minciunile de mai sus au fost şi sunt adevăruri pentru Satan (în dreptul lui), dar sunt minciuni cu privire la omul căzut/ care s-a răzvrătit; pentru că Dumnezeu vorbeşte în alţi termeni cu cel care-I poartă Chipul decât cu îngerii.

! Adevărul ne face liberi, nu dragostea şi harul.

Nimic nu urăşte diavolul mai mult decât pocăinţa omului care-şi pune credinţa în Isus Hristos. Satan vrea să ne vadă că suferim pentru că el suferă din cauza că nu poate primi iertare şi eliberare, aşa cum putem primi noi. Îi e ciudă pe noi.

Când diavolul vine la tine cu cele 5 minciuni argumentate extrem de biblic, de exemplu “pe Iuda, fiul lui Iacov; si pe Iuda Iscarioteanul, care s-a facut vanzator” (Luca 6:16); răspunsul este: “ De asemenea este scris” şi “pleacă, Satano!”. Satan se teme de Cuvântul rostit.

Texte pe care le puteţi folosi.

a) Tu ai siguranţa mântuirii Psalmul 37: 24."daca se intampla sa cada, nu este doborat de tot, caci Domnul il apuca de mana."

b) Nu eşti părăsit Psalmul 37: 25. Am fost tanar, si am imbatranit, dar n-am vazut pe cel neprihanit parasit, nici pe urmasii lui cersindu-si painea.

c) Eşti întotdeauna sub paza Lui Psalmul 37: 28. Caci Domnul iubeste dreptatea si nu paraseste pe credinciosii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar samanta celor rai este nimicita.

d) Psalmul 73.

e) Romani 5: 10 “Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui.”

f) Romani 8: 32 “El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”

g) Isaia 1:18. Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana.

h) Niciun credincios nu este atât de "stricat" încât Marele Olar să nu-l poată folosi. Isaia 64: 8 “Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem lutul, şi Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea mâinilor Tale.”

i) 1 Ioan 1:9- "Dacă ne mărturisim păcatele, El e credincios şi drept ca să le ierte."

Psalmii 107, Psalmii 37, Psalmii 73

---------------------------------------------------------------------------

Vă recomand şi cartea “Cel ce sfarama lanturile robiei”- Neil Anderson. O puteţi găsi audio pe resurse creştine.ro unde o puteţi asculta şi descărca.

http://www.resursecrestine.ro/cauta/neil+t+anderson/24/filtru-autor/sort-autor/asc/1

„Scrisorile Lui Zgîniărila” de C. S. Lewis

„Depresia spirituală” de Dr.Martyn Lloyd –Jones

„Întorc vorba diavolului” de A W Tozer

Fii a mea lumina - Continental

Cateva cantece superbe de Laura Story

Blessings

Grace
 
 What a Savior
 
 Faithful God
 
 Laura Story - Friend of Sinners
Laura Story-There is nothing
 

Filmul: "Calatoria pelegrinului"

Vizionare placuta!!

7 negative effects of porn

Azi am primit email de la http://www.xxxchurch.com/. Cred ca v-ar prinde si voua bine sa stiti ce efecte negative are pornografia. Autorul e Graig Gross. Mai multe detalii pe site. Nu am tradus e-mail-ul. deci e pe engleza.

I wanted to share this great article from Bj Stockman with all of you:

Porn is a problem. It's a personal problem for many and a cultural problem for all. You may think you have not been affected by porn, but you have because it's embedded in the surrounding culture. The staggering size of the pornography industry, its influence upon the media and the acceleration of technology, paired with the accessibility, anonymity, and affordability of porn all contribute to its increasing impact upon the culture.

Pornography affects you whether you’ve ever viewed it or not, and it is helpful to understand some of its negative effects, whether you are a man or woman, struggling with watching it, or simply a mom or dad with a son or daughter. There is a plethora of research on the detrimental effects of pornography (and I do not think that what follows are necessarily the worst of them), but here are seven negative effects of porn upon men and women:

1. PORN CONTRIBUTES TO SOCIAL AND PSYCHOLOGICAL PROBLEMS WITHIN MEN 

Anti-pornography activist, Gail Dines, notes that young men who become addicted to porn, “neglect their schoolwork, spend huge amounts of money they don’t have, become isolated from others, and often suffer depression.” (Pornland, 93). Dr. William Struthers, who has a PhD in biopsychology from the University of Illinois at Chicago, confirms some of these and adds more, finding that men who use porn become controlling, highly introverted, have high anxiety, narcissistic, curious, have low self-esteem, depressed, dissociative, distractible (Wired for Intimacy, 64-65). Ironically, while viewing porn creates momentary intensely pleasurable experiences, it ends up leading to several negative lingering psychological experiences.

2. PORN REWIRES THE MALE BRAIN 

Struthers elaborates,

1. As men fall deeper into the mental habit of fixating on [pornographic images], the exposure to them creates neural pathways. Like a path is created in the woods with each successive hiker, so do the neural paths set the course for the next time an erotic image is viewed. Over time these neural paths become wider as they are repeatedly traveled with each exposure to pornography. They become the automatic pathway through which interactions with woman are routed….They have unknowingly created a neurological circuit that imprisons their ability to see women rightly as created in God’s image (Wired For Intimacy, 85).

In a similar vein regarding porn’s effect upon the brain, Naomi Wolf writes in her article, "The Porn Myth,"

1. After all, pornography works in the most basic of ways on the brain: It is Pavlovian. An orgasm is one of the biggest reinforcers imaginable. If you associate orgasm with your wife, a kiss, a scent, a body, that is what, over time, will turn you on; if you open your focus to an endless stream of ever-more-transgressive images of cybersex slaves, that is what it will take to turn you on. The ubiquity of sexual images does not free eros but dilutes it. 

3. PORN TURNS SEX INTO MASTURBATION 

Sex becomes self-serving. It becomes about your pleasure and not the self-giving, mutually reciprocating intimacy that it was designed for.

4. PORN DEMEANS AND OBJECTIFIES WOMEN 

This occurs from hard-core to soft-core pornography. Pamela Paul, in her book Pornified, quoting the research of one psychologist who has researched pornography at Texas A&M, writes,

1. ‘Softcore pornography has a very negative effect on men as well. The problem with softcore pornography is that it’s voyeurism teaches men to view women as objects rather than to be in relationships with women as human beings.’ According to Brooks, pornography gives men the false impression that sex and pleasure are entirely divorced from relatoinships. In other words, pornography is inherently self-centered–something a man does by himself, for himself–by using another women as the means to pleasure, as yet another product to consume (80).

Paul references one experiment that revealed a rather shocking further effect of porn: “men and women who were exposed to large amounts of pornography were significantly less likely to want daughters than those who had none. Who would want their own little girl to be treated that way?” (80).

Again, it needs to be emphasized, that this is not an effect that only rests upon those who have viewed porn. The massive consumption of porn and the the size of the porn industry has hypersexualized the entire culture. Men and women are born into a pornified culture, and women are the biggest losers. Dines continues,

1. By inundating girls and women with the message that their most worthy attribute is their sexual hotness and crowding out other messages, pop culture is grooming them just like an individual perpetrator would. It is slowly chipping away at their self-esteem, stripping them of a sense of themselves as whole human beings, and providing them with an identity that emphasizes sex and de-emphasizes every other human attribute (Pornland, 118).

5. PORN SQUASHES THE BEAUTY OF A REAL NAKED WOMAN 

Wolf, in her own blunt way, confirms this,

1. For most of human history, the erotic images have been reflections of, or celebrations of, or substitutes for, real naked women. For the first time in history, the images’ power and allure have supplanted that of real naked women. Today, real naked women are just bad porn (Quoted in Wired for Intimacy, 38).

6. PORN HAS A NUMBING EFFECT UPON REALITY

It makes real sex and even the real world boring in comparison. It particularly anesthetizes the emotional life of a man. Paul comments,

1. Pornography leaves men desensitivzed to both outrage and to excitement, leading to an overall diminishment of feeling and eventually to dissatisfaction with the emotional tugs of everyday life…Eventually they are left with a confusing mix of supersized expectations about sex and numbed emotions about women…When a man gets bored with pornography, both his fantasy and real worlds become imbued with indifference. The real world often gets really boring…” (Pornified, 90, 91).

7. PORN LIES ABOUT WHAT IT MEANS TO BE MALE AND FEMALE 

Dines records how porn tells a false story about men and women. In the story of porn, women are “one-dimensional”–they never say no, never get pregnant, and can’t wait to have sex with any man and please them in whatever way imaginable (or even unimaginable). On the other hand, the story porn tells about men is that they are “soulless, unfeeling, amoral life-support systems for erect penises who are entitled to use women in any way they want. These men demonstrated zero empathy, respect, or love for the women they have sex with…(Pornland, xxiv).”

This content originally appeared on theResurgence.com. Resurgence exists to train people to love and worship Jesus in all of life. Visit theResurgence.com for more gospel-centered resources.

Am învăţat că…

                          Am învăţat că…                   
                                                       de Ioana Heredea

Stimat cititor, doresc să-ţi împărtăşesc câteva gânduri pe care am început să le înţeleg în ultima perioadă. Probabil şi tu ai început să înţelegi anumite lucruri din viaţa ta mai bine doar după ce Dumnezeu a îngăduit o experienţă aparent neînţeleasă. Slăvit să fie Domnul, că El ne modelează, ca prin experienţele trecute să învăţăm lucruri care ne aduc mai aproape de El şi de realitate! Numai prin Isus suntem ceea ce suntem.


Am învăţat că…

• Oricât de mult am dori să îi schimbăm pe unii oameni, pur şi simplu nu putem.
• Viaţa nu poate fi aşa cum dorim noi, să ne fie clipele doar pline de bucurie.
• Orice s-ar întâmpla, Dumnezeu nu Îşi părăseşte copiii.
• Nu îi putem forţa pe oameni să ne iubească, în schimb suntem obligaţi de Însuşi Domnul să ne iubim aproapele în absolut orice circumstanţă.
• Doar umblând în lumina Scripturii voi putea găsi calea dreaptă.
• Dumnezeu nu îngăduie să suferim mai mult decât putem noi rezista.
• Dacă nu-L includ pe Dumnezeu în planurile mele, nu am propăşire şi binecuvântare.
• Suferinţa mă aduce mai aproape de Dumnezeu.
• Uneltirile celor răi sunt înăbuşite în scutul pe care mi-l oferă Domnul.
• Dreptatea absolută şi răzbunarea e în mâna Domnului.
• Părtăşia cea mai sinceră este a celor cu inima curată.
• Privirea trebuie să-mi fie aţintită spre Isus, nu spre gunoaiele lumii.
• Fiecare lacrimă se poate schimba în zâmbet.
• Părtăşia zilnică (rugăciunea şi citirea Scripturii) mă ajută să birui în lupta contra diavolului.
• Răspunsul final al Domnului trebuie luat în considerare şi pus în aplicare.
• Adevărata prietenie se vede în clipele cele mai dificile.
• Niciun om nu este perfect.
• Uneori e bine să cedez, chiar dacă asta înseamnă umilire şi nedreptate. Dumnezeu răsplăteşte curăţia inimii.
• Satisfacţia lucrurilor materiale nu are sens fără Dumnezeu alături.
• Oamenii îmi pot dezamăgi aşteptările, însă Dumnezeu niciodată nu mă va dezamăgi.

Sursa: http://totalschimbat.ro/2012/09/25/am-invatat-ca/

O poveste incalcita

Una din desenele mele preferate :D Am pus cateva cantece

The best thing - Avalon

Ce e imposibilul?

Ancient Words

Dragostea este:

Melodii ce mi-au tinut de urat..

EL

      Astăzi, mai mult ca oricînd simt nevoia să vorbesc cu tine... nici nu ştiu cine eşti, dar sunt conştienta ca în curând vom fi una, căci tu eşti parte din mine, iar eu o parte din tine, soţul meu... Eu sunt doar a ta, mă pregatesc pentru tine.Însa, până voi ştii că tu eşti El al meu, eu sunt logodnica Lui Isus ( 2 Corinteni 11:2).

        Oare ce faci tu acum?Te gândeşti la mine, soţia ta pregătită de Dumnezeu?Uite, eu mă duc să privesc luna. O priveşti şi tu, nu-i aşa?Spune-i să-mi transmita ceva.. Dacă mă va mângâia cu razele ei, înseamna că îmi trimiţi o îmbrăţisare.. Stîng lumina din camera mea şi privesc luna. Da, simt calda îmbrăţişare a ta, îti simt şi zâmbetul... şi mai aud parcă şi gândurile tale care se îndreaptă spre El, prietenul nostru cel mai bun.. zîmbesc.. şi tu la fel...Dacă m-aş pune pe genunchi şi aş vorbi cu Isus , sunt sigură că şi tu ai face la fel. Îngenunchez şi mă rog pentru tine şi simt că şi tu mă aminteşti în rugile tale... mă simt mai întarită, asemenea ţie...

       Dacă m-aş duce în pădure şi aş zbura printre copaci, aş culege flori şi ciupercuţe, aş asculta cântecul păsărilor , aş prinde fluturaşi coloraţi, pe care i-aş admira, ştiu că şi tu ai face la fel, măcar te-ai gândi la copilăria ta... Şi astfel, amândoi ne vom aduce aminte ce a făcut El ptr. noi până acum. Îi multumim amândoi, iar El, dragostea lumii, zâmbeste împreună cu Tatăl.

            Dacă aş privi asfintitul şi aş lua o pasăre pe care aş mângâia-o, aceasta mă va răsplăti cu un zbor până în depărtare, pe cerul în nuanţe de pastel.În timpul acesta, ştiu că şi tu ai fi, undeva, la munte privind asfinţitul şi ai încăleca pe un vultur... Ne întâlnim o clipă în ceruri, acolo unde este El şi Îl privim deodată pe cel care ne-a dat viaţa, fericirea, totul...

             Sau, dacă aş privi picuri de ploaie, lacrimile mele s-ar alătura lor... Ştiu că şi tu vei fi trist în clipa aceea.. Poate nu-ţi vei da seama de ce... Dar , privind lacrimile curate ale norilor, te vei gândi că şi eu sunt asemenea lor, tot curată, perfecţiune ptr. tine. Şi dacă aş vedea curcubeul şi faţa mea s-ar însenina, ştiu că şi tu te vei gândi la toboganul copilăriei tale, sau la căsuţa colorată din poveşti... Eu aş râde şi tu la fel. În acea clipa îi vom multumi Lui, căci El este zâmbetul nostru.

          Sau, dacă într-o noapte, somnul te părăseşte, te duci la fereastra si priveşti cerul... Eu fac la fel, căci nu pot dormi... amândoi ne uităm la stele şi visăm să ajungem odată acolo... Ştim că trebuie întâi să ne întâlnim, căci împreună vom ajunge sus.. Şi mai ştim că atunci când vom fi acolo, cineva ne va întâmpina:El...

           Un zâmbet încărcat de cea mai deplină fericire încolteşte pe chip... Deja ne vedem împreună, ne uităm ochi în ochi şi simţim aerul parfumat al stelelor... "

 (articol preluat din revista creştina RONI )   mai multe detalii aici  www.roni.ro

EA

    Aşteptarea în prezenţa lui Dumnezeu întotdeauna produce miracole "... eu am aşteptat-o pe...EA...".

     Îmi aduc aminte de o perioadă de aşteptare din viaţa mea, pe care Dumnezeu a lăsat-o pentru a mă binecuvântă. În acel timp ca şi acum de fapt, îl iubeam pe Dumnezeu şi tot ce îmi doream era să fiu în ascultare de Tatal.Însa în inima mea aveam dorinţa ca şi orice tânăr... iar dorinţa mea cea mai deosebita era ca prima mea prietenă, să fie ţi soţia mea.Şi... aşa a fost.

     Eu şi EA eram în acelaţi grup de prieteni deşi făceam parte din două biserici diferite, ne întâlneam mereu.Inima mea era plină de bucurie şi fericire când o vedeam pe EA, să nu mai spun cum eram când îmi vorbea.!!!

     Eram îndrăgostit lulea de fata asta.Chiar dacă îmi plăcea foarte mult , şi mi se părea că ne " potrivim" aveam totuşi nevoie de un "răspuns Divin" din partea Celui ce îmi conducea viaţa-Dumnezeu.Nu am vorbit nimic cu EA despre sentimentele mele, dar am inceput să mă rog şi să vorbesc cu Dumnezeu despre situatia asta, aşteptănd ca El să-mi vorbească, să mă călăuzească şi să-mi spună care este voia Lui.

     M-am rugat o luna, 2 luni, 6 luni , însa nimic, nici un răspuns nu am primit timp de 1 an şi 3 luni.Dupâ această perioadă de rugăciune şi aşteptare Dumnezeu avea sa îmi spună că EA de fapt, avea să fie soţia mea. În acest timp mi-a fost foarte greu şi de multe ori îmi doream să-i spun acestei fete speciale ceea ce era în inima mea, uneori parcă erau momente când îmi venea să "explodez", pentru că nu mai puteam ţine în mine ce simţeam pentru ea.

     Pe atunci, aveam o prietena bună, care ştia de sentimentele ce le aveam pentru... viitoarea mea soţie.Şi cum prietenii te ajută la nevoie, ea m-a sprijinit tot timpul în rugăciune m-a încurajat să mă rog şi să aştept răspunsul lui Dumnezeu.Acest răspuns era foarte important pentru mine, deoarece hotăra soarta mea pe pământ ca şi soţ şi viitor tata. Iar mie îmi place ca în tot ce fac, să Îl întreb pe Dumnezeu, iar în aceasta situaţie era necesar să ştiu foarte bine ceea ce aveam să fac.

     Eu credeam că sunt pregătit să am o " prietenă", o viitoare soţie, însă nu ştiam că există un timp în care Dumnezeu mă pregateşte pentru aceasta, mă creşte şi mă face să fiu responsabil şi matur.Vroiam ca Dumnezeu să ocupe primul loc în viaţa mea şi El să ia deciziile cele mai bune pentru mine, eu deja îi dăruisem inima şi tot ce aveam Lui, însă eram înca imatur spiritual.... şi eram mereu tentat să fiu ca şi Samson... acum Doamne.. da-mi-o ca îmi place.

     Acum aş acţiona poate la fel dorindu-mi să fiu alături de ea, cât de repede se poate, şi chiar dacă a fost grea aşteptarea nu regret nimic, Dumnezeu a fost credincios şi a răspuns nevoii şi dorinţei mele.

     A trecut un an şi jumătate de la nuntă şi pot să spun că El m-a binecuvântat cu ce-a mai minuntată soţie şi a pregatit pentru mine persoană potrivită, eu doar a trebuit să investesc credinţa mea, timp în rugăciune şi... să rămân în aşteptare."

   (articol preluat din revista crestina RONI )   mai multe detalii aici  www.roni.ro 

La clinica Tatalui

Am fost la clinica Domnului pentru un control de rutina si am constatat ca sunt bolnav: Cand Domnul mi-a masurat tensiunea, am remarcat ca tandretea mea era foarte scazuta. Cand mi-a verificat temperatura, termometrul indica 40 de grade de anxietate. Am facut si o electrocardiograma, iar diagnosticul a fost acela ca am nevoie de cateva transfuzii de iubire, deoarece arterele mele erau astupate de solitudine si amaraciune. Ele nu mai puteau iriga inima mea goala. 

Am fost la ortoped deoarece nu mai puteam sa merg alaturi de fratele meu. Nu puteam sa ii acord o imbratisare fraterna, pentru ca imi facusem o fractura cand m-am impiedicat de gelozie. Domnul mi-a mai descoperit o miopie datorita faptului ca nu puteam sa vad dincolo de aspectele negative ale aproapelui meu. Cand i-am spus Domnului ca urechile mele au asurzit, El a constatat ca am neglijat sa ascult zilnic vocea sa. In marea sa milostivire, Domnul mi-a oferit o consultatie gratuita. Astfel eu ma angajez, parasind aceasta clinica, sa nu iau decat remediile naturale pe care Domnul mi le-a prescris in acest moment de adevar cu mine: Cand ma ridic din pat sa beau un pahar de recunostinta; Inainte de a merge la munca sa iau o lingura de pace. La fiecare ora sa aplic o compresa de rabdare si sa inghit un vas de umilinta. Spre casa sa imi fac o injectie cu o buna doza de iubire. Si, inainte de a merge la culcare, sa iau doua capsule de constiinta impacata. Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti! Insanatosire grabnica!

O viata salvata de un zambet

În cartea sa, Micul Prinţ, Saint-Exupery povesteşte eliberarea sa miraculoasă în timpul războiului civil din Spania. Deşi numele eroului este altul, cei mai mulţi cred că este vorba de însuşi autorul, deoarece şi el a fost pilot şi a murit chiar în războiul împotriva lui Hitler. Luat prizonier, pilotul îşi aşteptă execuţia. De regulă, piloţii capturaţi erau împuşcaţi fără nici o judecată. Patrula disperat prin celula rece a închisorii. Căutând înfrigurat prin buzunare a gasit o ţigară, pe care cu greu a putut s-o ducă la gură din pricina tremuratului mâinilor. Nu avea cu ce să şi-o aprindă. S-a uitat printre gratii la soldatul înarmat care-l păzea. Acesta evita să-l privească în faţa. Probabil vedea în el doar un cadavru. I-a cerut un foc. Cu paşi şovăielnici, acesta s-a apropiat de gratii. În timp ce aprinsese un chibrit, ochii i se ridicară de jos. În acel moment pilotul i-a zâmbit. Nu ştia de ce. Poate din pricina nervilor care-i cedaseră, sau poate că atunci când te apropii de cineva nu poţi să nu-i zâmbeşti. I-a zâmbit. În secunda aceea, ceva ca un arc electric străbătu distanţa dintre inimile celor doi. Zâmbetul omului încarcerat genera instantaneu un zâmbet pe faţa crispată şi pământenie a soldatului. A rămas aproape de gratii privind pilotul în ochi. “Ai copii?”, a întrebat el deodată. “Da, domnule!”, a răspuns pilotul căutând în portofel fotografia copiilor săi. Apoi soldatul scoase şi el fotografia familiei sale şi o arătă prizonierului în timp ce-i povestea despre planurile sale cu privire la fiecare dintre copiii săi. Pe faţa pilotului se scurgeau şiroaie de lacrimi când îi spuse soldatului că din păcate el nu mai credea că o să-şi mai vadă familia vreodată. A început să plângă şi soldatul. Deodată, fără nici un cuvânt, paznicul scoase cheile şi descuia poarta de fier a celulei şi-l conduse pe pilot afară din închisoare. Pe căi întortocheate şi numai de el cunoscute prin pădurea din apropiere, soldatul scoase afară prizonierul şi apoi după ce-i arătă drumul libertaţii, se întoarse fără nici un cuvânt spre oraş. O viaţă salvată de un zâmbet.

Cand vrei liniste...

Sunt obosit de atâta muncă şi de văzut aceeaşi oameni în drum spre serviciu. Ajung acasă şi nevastă-mea serveşte acelaşi fel de mâncare la cină. Vreau să intru în baie, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat şi să stau liniştit la televizor, dar fiica mea nu mă lasă, pentru că vrea să se joace cu mine; nu inţelege că SUNT OBOSIT.

Şi tatăl meu mă deranjează câteodată, soţia mea la fel, ... şi între nevastă, fiică şi tată, încep să înebunesc.

“VREAU LINIŞTE!"

Unicul lucru bun este somnul, când închid ochii mă liniştesc şi parcă uit de toţi şi toate.

- Salut, vin pentru tine.
- Cine eşti? Cum ai intrat?
- M-a trimis Dumnezeu după tine. Mi-a spus să-ţi ascult plângerile şi... ai dreptate! A venit timpul să te odihneşti.
- Asta nu este posibil, pentru asta ar trebui să mor...
- Asa este, vei muri. Nu ai să mai întâlneşti aceeaşi oameni, nici nu mai trebuie să-ţi suporţi nevasta veşnic nemulţumită, nici pe micuţa ta fiică, nici să asculţi sfaturile tatălui tău.
- Dar ce se va intampla cu totul, cu serviciul meu....?
- Nu-ţi fă probleme, la firma unde lucrezi tu au găsit pe altcineva; şi acesta este foarte fericit, pentru că nu avea servici.
- Şi sotia mea, copilul meu?
- Soţia ta a întâlnit un bărbat bun, care o respectă şi o admiră pentru calităţile sale, şi are răbdare s-o asculte cu plăcere, fără să-i reproşeze nimic. Şi-n plus, are grijă de fiica ta, o iubeşte mult ca şi cum ar fi fost a lui, mai
ales că el este steril; şi oricât de obosit ar veni de la serviciu, are răbdare să se joace cu ea şi sunt foarte fericiţi.
- Nu, nu pot să mor...
- Îmi pare rău dar decizia a fost luată.
- Dar asta înseamnă că nu-mi mai pot săruta fiica niciodată, că nu-i mai pot spune "TE IUBESC" soţiei mele şi nici nu îmi mai pot îmbrăţisa tatăl. Nu, nu vreau să mor, vreau să trăiesc, nu vreau să mor încă...
- Dar, nu asta doreai? . . . . ODIHNĂ. Acum te poţi odihni etern; dormi pentru veşnicie.
- Nu, nu vreau, te rog, Dumnezeule...!
- Ce ai iubitule? Ai un coşmar? îmi şopti soţia mea, trezindu-mă.
- Nu . . . nu a fost un coşmar, a fost încă o şansă.

Ce faci cand iti raman doar amintirile?

 A fost odată un VIS şi câţiva „copii” care credeau aproape nebuneşte în realizarea lui… Nici noaptea, nici frigurile din vechea mansardă de pe strada X, nici lipsurile, nici piedicile, nici râsul ironic al altora, nici pesimismul celor trecuţi deja prin viaţă şi care mai încercaseră şi ei la rândul lor VISUL şi acum îi sfătuiau la reţinere şi renunţare, nici un muritor de rând, nimeni nu putea să smulgă acel VIS brăzdat parcă cu fierul de plug în sufletele lor. Trăiau pentru acel VIS, respirau împreună pentru VISUL acela, nimic nu era mai important ca şi acel VIS, nu aveau ochii decât pentru el! Pur şi simplu le dădea aripi, inima bătea cu putere, ochii străluceau de pasiune, iar a fi unul în compania altuia era tot ce conta în acele zile de poveste… şi astfel şi-au jurat credinţă şi prietenie veşnică, jurământ adânc imprimat în inimile calde! Probabil seara aceea au perceput-o toţi ca şi seara în care au devenit „fraţi de cruce”!…

     …Şi au purces la îndeplinirea VISULUI! Pe zi ce trecea, VISUL a început să prindă contur… Nu pot să-mi dau seama nici azi, după multe zile de atunci, dacă într-adevăr a prins contur, sau doar ochii sau mai bine spus, inimile lor au început să vadă asta! Nici azi, încă nu pot să-mi dau seama cum se vedea din exterior îndeplinirea acelui minunat VIS. A avut sau nu măcar puţină realitate ceea ce nouă ni se părea realitate? Cel mai probabil nu vom şti asta niciodată!… Mai lipsea doar un pas şi VISUL ar fi devenit realitate! Dar pasul acela nu s-a mai făcut niciodată! Şi dintr-o dată el, VISUL, s-a sfărâmat în mii de bucăţi! Nu cred că în lume există durere mai mare! Dintr-o dată s-au trezit cu pumnii goi, cu clădirea spulberată, cu ochii plinii de cioburile VISULUI şi inima rănită de moarte, da, chiar de ceea ce iubiră ei cel mai mult: VISUL! Atunci au realizat că nu au fost pregătiţi de eşecul apărut pe neaşteptate, ca şi ploia în cea mai călduroasă zi de vară… Mai bine am trece peste imaginea următoare, dar nu mă lasă ea, stăpâna acestui articol: AMINTIREA!… E spre înserat, cerul e acoperit de nori negri, e mult praf pe jos, evidenţiat şi mai mult de vântul care s-a stârnit parcă din senin, şi în praful drumului sunt câţiva „copii ai VISULUI”! Cu ochii şi inimile rănite de cioburile celui pe care l-au iubit cel mai mult, caută mai mult pe tipăite în lumina difuză şi praful drumului, să pună ciob lângă ciob pentru refacerea „LUI”! Cred că au tot fost vreo două încercări disperate, dar s-au lovit de zidul experienţei: ce s-a sfărâmat odată, la loc nu se mai adună!… Aici a fost greşeala lor sau poate încă mai este: au tot plâns după VISUL distrus… şi acum se plâng unul pe altul de dor! Ceea ce i-a unit atât de mult, spre invidia atâtora, i-a şi despărţit spre satisfacţia altora! În lume mai există atâtea alte VISURI, dar ei l-au vrut numai pe „EL”, pe al lor…şi încă îl mai vor doar pe al lor! Azi acei „copii ai VISULUI” nu mai există! Azi au crescut, sunt maturi, spun ei, poate au ajuns să nu mai creadă în vise! Azi nu mai sunt împreună: fiecare are ciobul lui de VIS şi vrea să-l păstreze pentru sine! Nu mai mor să-şi unească bucăţile! Azi copiii de ieri invidiaţi de „îmbătrâniţii necredinţei”, au ajuns să se integreze încet, pe nesimţite, în lumea celor care nu mai cred în vise! Azi le-a mai rămas doar AMINTIREA! Au schimbat tot ceea ce contează în viaţă: „VISELE”, pe un lucru de puţină valoare, amintirea!

     Aşadar, ce să poţi face când îţi mai rămâne în viaţă doar amintirea? NU ŞTIU…

P. S.

     Aceasta este o poveste inspirată dintr-un caz real! (Autorul ).

Scris de: Silviu R. Cornea sursa: www.crestininformat.ro

GBY my friends!!

4 ma love

O pagina din jurnal

Azi, 21, luna decembrie, anul 2010, am avut o experienta placuta. Dumnezeu m-a scapat de vizionarea unui film de actiune indecent si vulgar. Si, astfel, am cunoscut o persoana foarte de treaba, numita Dana. Impreuna cu ea am facut voluntariat pentru o campanie de ajutorare. Chiar mi-a placut sa-i slujesc pe altii prin faptul ca i-am tinut companie acestei doamne superbe. M-am bucurat sa vad mana lui Dumnezeu in aceasta experienta.

In ultimile zile sunt fascinata de culorile cerului. Ma fascineaza jocul de culori si forma norilor, si bineinteles, ma fascineaza razele soarelui. E atat de frumos sa vezi dimineata rasaritul si seara apusul... mai ales ca-mi aduce aminte de o vorba care spune: "Dincolo de nori este un soare care mereu straluceste."

Si, la fel cum soarele straluceste mereu, asa are Dumnezeu grija de noi; in ciuda tuturor necazurilor, a experientelor tragice si neplacute din jurul nostru, si mai ales, in ciuda experientelor de tot felul prin care am trecut si trecem noi. De fapt, multumitori putem fi doar cand acceptam esecurile si necazuriule ce se abat peste noi, si mai mult, atunci cand putem ajuta si pe altii sa treaca prin ce am trecut noi.

Cand crezi ca nimeni nu e de partea ta, ca nimeni nu te intelege, vino asa cum esti la Isus. El mereu te-a iubit si este mereu de partea ta.

I Want Be Real

"Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt", zicea Pavel in 1 Corinteni 15: 10.
Iti multumesc, Doamne, pentru cine sunt!

Siempre eres fiel = MEREU CREDINCIOS

Album: El aire de tu casa


Te veo en los momentos de dolor
Te veo en la noche
Cuando en la vida se apaga el sol
Te veo en la luz
Te veo en la sonrisa y el amor
Te veo en mis sueños
Veo tu mano guiándome
Siempre estás tú

Coro
Siento tu abrazo, tu expresión
Eres tan fiel y no hay razón
Que me haga dudar de tu corazón
Siento tu mano sobre mí
Siento tu amor y puedo oír
Tus palabras y tu voz
Siempre eres fiel

Te veo en el desierto y la aflicción
Te veo en el valle
Veo tu mano tapando el sol
Cubriéndome
Te veo en cada paso que yo doy
Te veo en mis planes
Veo tu mano guiándome
Siempre eres fiel

Gandurile Tale

Noi, Biserica

"Biserica este locul unde ai ocazia sa le faci pe amandoua; este locul unde putem sa ne daruim pe noi insine lui Dumnezeu, daruindu-ne in acelasi timp celor din jur."

"Biserica nu este pentru noi. Noi suntem biserica si existam pentru restul lumii." (Erwin McManus)

"biserica are nevoie de mine, indiferent daca simt sau nu ca am nevoie de ea."

Devotamentul apostolilor fata de crestinism, dus pana la sacrificiu, contrasteaza radical cu atitudinea noastra actuala.

In realitate, biserica este instrumentul ales de Dumnezeu sa vina in intamplinarea adevaratelor nevoi ale oamenilor (inclusiv ale noastre).

Ce e mai trist e ca multi crestini nu isi pun intrebarea "La ce biserica sa ma duc?", ci, mai degraba, "De ce sa ma deranjez sa merg la vreo biserica?"

VINO LA BISERICA! CE-I LIPSESTE? TU.
Ai stat vreodata sa te gandesti la asta? Daca biserica are intr-adevar nevoie de tine?

1 Corinteni 12: 12- 27

Pavel ne spune ca fiecare dintre noi e indispensabil (...) fiecare parte a corpului serveste unei alte functii.

"Autorul Faptelor Apostolilor continua in felul urmator: Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne" (vers. 43). Imaginati-va cum ar fi daca v-ati darui viata lui Hristos in cadrul bisericii locale si ati deveni atat de plini de Dumnezeu, incat toata lumea ar observa schimbarea. Imaginati-va cum ar fi ca biserica voastra sa fie atat de implicata in ceea ce se intampla in oras, incat autoritatile locale sa remarce lucrul acesta. Imaginati-va cum ar fi daca biserica voastra i-ar vizita pe cei care sunt in inchisoare atat de des, incat nenumarati puscariasi ar deveni credinciosi. Imaginati-va cum ar fi ca biserica vostra sa se roage pentru bolnavii din spitale si sa trimita scrisori de compasiune familiilor acestora. IMAGINATI-VA CUM AR FI DACA AM INCETA CU TOTII SA MERGEM LA BISERICA, DEVENIND NOI INSINE BISERICA!" 


Impreuna, putem avea impact mai puternic decat ne-am imaginat vreodata. (Efeseni 3:20)

Fii tu chiar schimbarea pe care vrei s-o vezi.

Niciun credincios nu este atat de "stricat" incat Marele Olar sa nu-l poata folosi. (Isaia 64: 8 <3)


Citate din cartea "Crestinul Ateu" de Graig Groeshel

As da orice - Profides

As da orice să pot avea
Măcar un strop din pacea Ta
As da orice să pot avea
Iubirea Ta, în noaptea grea
As da orice să pot zbura
Când inima îmi este grea
As da orice să pot zbura 
Spre țara mea, mi-e dor de ea

As da orice ca inima Tu să-mi atingi
As da orice de dorul Tău să mă aprind
As da orice vesnic în prezenta Ta
Să pot să-ti cânt din inimă iubirea mea
As da orice...

Nu lacrima-i problema mea
Nicio durere nu-i prea grea
Mă doare doar că am plecat
Si am uitat iubirea Ta
Mă doare că am ignorat
Si am distrus ce ai creeat
O fiintă ce asemăna cu Tine-odat'.


As da orice să fiu asa cum m-ai creeat
Să am din nou tot ce-ai pus în mine-odat'
As da orice veșnic în prezenta Ta
Să pot să-ti cânt din inimă iubirea mea

As da orice ca inima Tu să-mi atingi
As da orice de dorul Tău să mă aprind
As da orice vesnic în prezenta Ta
Să pot să-ti cânt din inimă iubirea mea
As da orice..

Sa ne laudam cu Dumnezeul nostru!

Toata lumea crede ca pocaitii nu trebuie sa fie oameni laudarosi. Dar eu zic ca si Pavel: "sa ne laudam cu Dumnezeul nostru!". 

Avem un Dumnezeu atat de mare, un Dumnezeu care ridica si coboara, un Dumnezeu care iubeste neconditionat si care ne face partasi sfinteniei Lui, suferintelor Lui si lucrarii Lui.

Nimic nu e mai minunat decat sa slujesti Dumnezeului Celui Viu cu o inima curata. Sa poti fi transparent si sa conduci alti oameni la Hristos.

Nu este alta bucurie mai mare decat sa te supui in umilinta Voii Sale cele desavarsite si sa te lasi condus de Duhul Sau cel Sfant.

Va trebui de multe ori sa pierdem anumite lucruri, uneori chiar si prieteni.. dar asta nu inseamna ca e sfarsitul nostru.

Cred ca m-am prea obijnuit sa sufar si sa ma plang, in loc sa ma laud cu BUNATATEA TA, DUMNEZEULE. Si Te rog sa ma ierti pentru acesta.

Vreau sa vestesc cat de minunat esti, cum m-ai ridicat din locuinta mortilor. Da-mi Tu putere! Ajuta-ma sa fiu sare, sa dau gust lumii in care traiesc. Si sa fiu lumina, mai ales cand e bezna afara.

Iacov 1: 12. Ferice de cel ce rabda ispita. Caci dupa  ce a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.

Iti multumesc ca niciodata nu ai frant inima mea, ci i-ai dat putere si ai intarit-o!

Iti multumesc ca oricat de greu a fost, ai fost cu mine!

Iti multumesc ca mi-ai dat harul sa sufar pentru Tine! Nimic nu-i mai de pret pentru mine!

Iti multumesc ca imi dai putere sa Te laud si sa scriu despre dragostea Ta!

Si cel mai mult, Iti multumesc ca m-ai rascumparat cu sangele Tau cel scump, care ma protejeaza in orice vreme.

Iti multumesc din toata inima mea pentru ca m-ai scos cu toiagul Tau din groapa in care ma aflam si m-ai indreptat cu nuiaua Ta, aducandu-ma pe calea Ta.

Ca ai pus untdelemn pe capul meu, ca sa se vindece.

Si pentru ca Tu ai fost mereu credincios fata de mine, mai ales atunci cand eu Ti-am intors spatele.

Iti multumesc ca Tu mi-ai luat toate lacrimile si le-ai transformat in bucurie. Si ca o vei face ori de cate ori va mai trebui sa vars vre-o lacrima.

Iti multumesc ca-mi vei da un cimitir doar al meu. Un cimitir din care fiecare suflet sa zboare la Tine si sa se bucure o vesnicie ca e salvat.

Iti multumesc ca-mi vei da sotul de care am nevoie si ca imi vei da puterea sa fiu ce are el nevoie.

Iti multumesc ca-mi dai mereu puterea sa vad dincolo de ce se vede

si ca TE VREAU MAI MULT SI MAI MULT!


Fii slavit, Isuse!

2 Corinteni 10: 17- 18.
Ci, "oricine se lauda, sa se laude in Domnul." Pentru ca nu cine se lauda singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul il lauda.

Imagine me without YOU

Eu fara Tine...



Nu m-as putea imagina fara de Tine;
Nu ar fi viata mea asa cum e acum -
Binecuvantata, datorita prezentei Tale in ea.
Nu as fi avut speranta, dragostea
Si optimism... nu as fi putut trece
Dincolo de lumea mea, de problema mea
Ca sa ajut pe altii sa treaca prin ea.

Nu as fi avut Prieten, Tata, Frate si Iubit
Daca Tu nu ai fi fost langa mine.
Nu as fi putut plange pe bratul Tau
Si sa fiu convinsa ca nu sunt singura in... singuratatea mea.
Daca n-ai fi Tu, lumea n-ar mai avea niciun strop de culoare
Si viata mea fara un scop in infinita cautare.

Fara Tine - orice zambet ar pieri,
- Orice suflet s-ar stinge,
- Orice act de caritate ar disparea
Si bunatatea in ura s-ar transforma.

Fara Tine nu ar exista speranta
Atator inimi ce Te-asteapta sa vi. O, Isuse, vino!
Fara Tine as fi fara viata si fara un pic de speranta pentru prezent, si pentru viitor;
Fara dragoste si fara optimismul prin care vreau sa molipsesc pe altii
Ca sa tanjeasca dupa Tine, si sa Te iubeasca.

Fara Tine nu as fi avut pe nimeni care sa-i pese de mine... asa cum numai Tie-Ti pasa;
Fara Tine, nici azi  nu as fi aflat adevarata mea valoare
-valoare ce-o am in ochii Tai.
Fara Tine n-as fi cunoscut ce inseamna dragostea adevarata, jerfitoare,
Nu as stii ce inseamna iertarea si nici rostul ei in viata mea.

Fara Tine n-ar fi existat nimic decat un pustiu fara margini, si intunericul plutind in neant.
Natura, cea frumoasa si verde n-ar fi existat, caci fara Creator nu are cum sa fie creatie.
O creatie atat de complexa si minunata, atat de perfect creata - nu ar fi existat fara Tine, Tata! 
Fara Tine visele nu se implinesc. Acestea devin niste sperante desarte.

TE IUBESC, PERFECTIUNE, SI VREAU SA FIU CA TINE!

AMIN!

Nicole Nordeman - Help me believe

Picatura si Oceanul

- Daca as putea cuprinde, gandi o picatura, fiecare picatura cu dragostea mea... atunci as deveni Oceanul!

cum gandi aceasta, picatura incepu sa-si reverse dragostea peste toate celelate picaturi, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau, si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa peste acea picatura, nu putea deveni Oceanul.

Copilul il intreaba pe tatal sau:
- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul?

Si tatal ii spuse ultima sa poveste:

Era o data o picatura care cauta pacea Oceanului si profunzimea lui. Dorinta ii era mare si dorinta de iertare ii era mare... si deodata Oceanul ii spuse:

- Tu si cu mine, noi suntem una!

Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii. Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata supratata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.

- Afla astfel, copile, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ii primeste in maretia sa pe toti cei ce o doresc cu adevarat.

- Dar ce se intampla daca o astfel de picatura devine murdara?

Tatal rase din toata inima:
- O picatura nu poate deveni atat de murdara incat Oceanul sa n-o poata curata.

Sursa: www.maideparte.ro

Raspunsuri de la Dumnezeu:

Cand tu spui: “Este imposibil”. Dumnezeu spune: “Ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta  la Dumnezeu”.(Luca 18.27)

Tu spui: “Am oboist”. El spune: “cei ce se incred in Domnul si innoiesc puterea” (Isaia 40.31)

Tu spui: “Nimeni nu ma iubeste”. El spune: “Te iubesc cu o iubire vesnica” (Ieremia 31.3)

Tu spui: “Nu mai pot continua”. El spune: “Harul Meu iti este de ajuns” (2 Corinteni 12.9)

Tu spui: “Nu stiu ce sa fac”. El spune: “El iti va netezi cararile” (Proverbe 3.6)

Tu spui: “Nu pot s-o fac”. El spune: “Pot totul in Hristos, care ma intareste” (Filipeni 4.13)

Tu spui: “Nu merita”. El spune: “vom secera daca nu vom cadea de oboseala” (Galateni 6.9)

Tu spui: “Nu ma pot ierta”. El spune: “cum v-a iertat Dumnezeu pe voi in Isus Hristos” (Efeseni 4.32)

Tu spui: “Nu pot s-o scot la capat”. El spune: “Dumnezeul meu sa ingrijeasca de toate trebuintele voastre” (Filipeni 4.9)

Tu spui: “Ma tem”. El spune: “Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frica, ci de putere” (2 Timotei 1.7)

Tu spui: “Nu mai pot face fata”. El spune: “Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini” (Psalm 55.22)

Tu spui: “Nu sunt suficient de destept”. El spune: “Daca vreunuia din voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu” (Iacov 1.5)

Tu spui: “Sunt complet singur”. El spune: “ Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi” (Evrei 13.5)

Billy Sunday spunea: “Ma bazez pe Cuvantul lui Dumnezeu, iar daca Cuvantul se va prabusi, ma voi prabusi si eu cu el”.

Astazi, lasa Cuvantul lui Dumnezeu sa Domneasca!

Dragostea adevărată iubeşte!

… era în sala de aşteptare la medicul de familie. Un bătrân cu un deget bandajat era vizibil nerăbdător să intre la consultaţie. Îi spuse asistentei că în cazul lui e vorba de o urgenţă, întrucât peste o jumătate de oră avea o întâlnire importantă.

Medicul era ocupat cu un alt pacient, aşa că asistenta îl invită pe bătrân în anticameră să vadă ce are la deget. Era o mică zgârietură. În timp ce-l dezinfecta şi-l pansa din nou, bărbatul îşi ceru scuze pentru insistenţă, şi-i mărturisi asistentei că trebuia neapărat să ajungă la casa de bătrâni, unde la ora 9 avea întâlnire cu soţia lui la micul dejun.

De 7 ani, de când femeia era bolnavă de Alzheimer, el nu lipsise niciodată de la întâlnire. Asistenta îi spuse: „Vă înţeleg atunci graba. Trebuie să fie tare bucuroasă soţia dumneavoastră că-i acordaţi atâta atenţie”. Bătrânul, cu o umbră de tristeţe în ochi spuse: „Nu ştiu ce e în sufletul ei. Oricum de 5 ani nu-şi mai aduce aminte cine sunt.” Asistenta se opri din pansat şi-l întrebă consternată: „Şi dumneavoastră mergeţi zilnic s-o vedeţi chiar dacă nu vă recunoaşte?” Bătrânul îi răspunse senin: „Ea nu mai ştie cine sunt, dar eu ştiu bine cine e ea.”

Bărbatul a plecat grăbit la întâlnire, iar tânăra asistentă a rămas mult timp cu imaginea ochilor acelui bătrân care străluceau într-un mod neobişnuit atunci când vorbea de soţia sa, şi a înţeles că dragostea adevărată înseamnă să accepţi ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi şi ceea ce încă nu s-a întâmplat….

www.totalschimbat.ro

6 reguli pentru o bună soluționare a conflictului marital

Scriptura ne îndeamnă cu claritate la a ne iubi partenerul de viață și de cele mai multe ori viața cuplului creștin poate că indică o astfel de realitate. Se întâmplă însă că între cei doi vor apărea și divergențe, neînțelegeri, conflicte. Nu înseamnă că nu ne mai iubim. Nu înseamnă că nu mai suntem creștini. Nici nu înseamnă că suntem mai răi decât ceilalți… Sunt pasaje normale de viață, ce pot fi datorate unei multitudini de factori, cum ar fi diferențele individuale, așteptările nerealiste ori necomunicate sau pur și simplu imperfecțiunile și defectele pe care fiecare ființă umană le poartă cu sine. Cel mai important lucru este ca, în această aventură în care am pornit împreună, să identificăm cea mai bună cale de rezolvare a conflictului și să fim gata să ne facem partea. După ieșirea din ”criză” vom fi mai puternici, mai uniți, mai finisați și mai aproape de ceea ce Dumnezeu a intenționat pentru viața noastră de familie.

Am văzut care sunt lucrurile pe care trebuie să le evităm cu orice preț în încercarea de a ne rezolva disensiunile dintre noi. Astăzi ne vom opri la 6 lucruri care vor facilita, cu siguranță, o bună comunicare între cei doi parteneri, ducând către o mai rapidă și mai satisfăcătoare rezolvare a conflictului:

1.Stabiliți, de comun acord, un moment potrivit pentru discuție, atunci când amândoi aveți libertatea de a discuta și când niciunul nu este obosit sau flămând. Dacă este necesar, planificați întâlnirea. Este foarte important ca amândoi să fiți pregătiți în egală măsură pentru a asculta și pentru a vorbi.

2.Nu vă așteptați ca partenerul dumneavoastră să vă citească gândurile. Încercați să exprimați ceea ce gândiți și ceea ce simțiți. Abordați problemele pe rând, discutând strict problema la care v-ați oprit.

3.Păstrați în minte faptul că dorința voastră este de a identifica problema și de a găsi căi de a o rezolva. Scopul nostru este de a lucra la diferențele dintre noi, să ajungem la un numitor comun și să comunicăm, nicidecum să rănim sentimentele celuilalt.

4.Încercați să ascultați ceea ce vă spune partenerul dumneavoastră. A auzi nu e totuna cu a asculta și a înțelege. Atunci când nu sunteți convins, încercați să vă asigurați că ați înțeles corect ce vă spune celălalt.

5.Nu repuneți pe tapet probleme apărute și rezolvate în trecut. Dacă știți că ceva îl supără pe partenerul dumneavoastră, nu atingeți acel subiect. Nu veți face decât să îi răniți sentimentele și va fi tot mai dificil ca discuția să fie una calmă.

6.Când ambele părți și-au exprimat sentimentele, v-ați înțeles unul pe celălalt și ați ajuns la o soluție, argumentația se încheie. Sfatul nostru: un sărut și împăcare!

Nu este ușor să trecem peste astfel de dificultăți, dar cu siguranță este imposibil pe o altă cale. Farmecul vieții de familie vine tocmai din faptul că fiecare dintre cei doi se vor implica activ în viața celuilalt, afectându-i personalitatea, ajutându-l să devină în fiecare zi un om mai bun, cu un caracter și cu o inimă mai aproape de Dumnezeu. Ce putem face? Să ne iubim, să punem preț pe celălalt și să tratăm relația dintre noi ca pe o prioritate… Să fim gata să plătim prețul schimbării sau al compromisului pozitiv de dragul celui iubit și de foarte multe ori să învățăm a ne recunoaște greșelile, spunând simplu și cu sinceritate:

Iartă-mă!

Sursa: Cuplu Crestin

Un rob liber

Un rob liber


Odinioară, pe când mai exista sclavia şi comerţul cu sclavi, în piaţa unui oraş a fost adus împreună cu alţii un tânăr înalt, zvelt şi voinic. Stăpânul murise şi sclavii ce-i aparţineau urmau să fie vânduţi altor proprietari. Erau scoşi la mezat, cu alte cuvinte, erau vânduţi celor care dădeau mai mult. O, cum ura Jo negoţul acesta! El îşi ura lanţurile, ura stăpânirea care favoriza negoţul cu oamenii vânduţi ca nişte animale, ura toată această cumplită înjosire umană.

Expus în mijlocul pieţei, în dogoarea soarelui, el hotărî în sinea lui să nu se dea bătut şi în eventualitatea că va fi cumpărat să nu lucreze pentru noul lui stăpân.

Deodată negustorul îi rosti numele şi-l prezentă cumpărătorilor: "Jo e un băiat de toată isprava, bun de muncă pentru mulţi ani înainte..."

"Eu n-am să muncesc!" - rosti apăsat Jo. Negustorul însă nu-i dădu nici o atenţie şi continuă să menţioneze vârsta, statura şi greutatea sclavului, căutând să urce astfel preţul. Suma creştea treptat şi lui Jo nu-i venea a crede că poate costa atât de scump. Numărul cumpărătorilor se micşora, până în cele din urmă nu mai rămaseră decât doi care ţineau să-l cumpere cu orice preţ. Când se anunţă o cifră mai presus de orice închipuire, unul din cei doi negustori îl cumpără şi-l luă cu dânsul.

"N-am să muncesc! - zise hotărât Jo. N-am să muncesc, nici cu bătaia n-o să mă faceţi să muncesc!" Noul stăpân îl duse cu el, fără să se sinchisească de strigătele lui. Cât ţinu drumul, Jo repeta întruna: "N-am să muncesc! Nici cu bătaia n-o să mă faceţi să muncesc!"

Ajungând acasă, în loc să-l ducă într-o cocioabă hărăzită sclavilor, stăpânul se opri în fata unei căsuţe curăţele şi-i spuse: "Iată locuinţa ta". "A mea? - se minună Jo - mulţumesc, dar eu refuz să muncesc". "Nu-ţi cer să munceşti, stai aici cât vei pofti". "Nu mă veţi sili să lucrez?" "Nu, eu te-am cumpărat ca să-ţi redau libertatea". "Să-mi redaţi libertatea? - întrebă nedumerit Jo. Dar cum atunci să vă mulţumesc?" Şi Jo se aruncă la picioarele noului său stăpân, zicându-i: "Sunt gata să vă slujesc întreaga viaţă!"

De atunci Jo deveni sluga lui credincioasă oi, stăpânul nu cunoscu un lucrător mai bun decât dânsul. Jo muncea fără a fi silit de nimeni pentru omul care-i răscumpărase libertatea. Ceea ce stăpânul a făcut pentru Jo, Cristos a făcut-o pentru noi toţi. 

Paznicul farului

Paznicul farului

"Voi sunteţi lumina lumii..."

La ţărmul mării stătea farul: înfipt drept în stâncă, neclintit şi falnic înfruntând furia valurilor, răspândind raza lui de speranţă şi bucurie peste genunile nopţii. Era vopsit curat, mândria tuturor pescarilor din sat. Era zidit înalt, să-l poată vedea de departe corăbierii în drum spre un liman de odihnă.

Dar cel mai fericit şi cinstit de toţi era paznicul farului - omul cu slujba să îngrijească de far şi să pună ulei în rezervoarele lui ca să poată lumina fără întrerupere.

Şi iată că într-o zi a venit un om la paznic să-i ceară nişte ulei, pentru că avea anevoie acasă. Şi paznicul s-a gândit: "Tot am eu un felinar de rezervă la far, hai să-i dau omului ulei de acolo" şi i-a dat ulei din uleiul farului. 

Într-altă seară a venit altul să-i ceară ulei, şi paznicul i-a dat şi lui. Apoi au mai venit şi alţii, şi alţii. Şi toţi luau ulei din uleiul farului.

Ca să-l răsplătească, oamenii din sat au ales pe paznicul farului primar.

...Târziu, într-o noapte, de departe din întunericul şi vâltoarea valurilor s-a auzit sirena unui vapor în naufragiu. Paznicul farului, acum primar cu nume vestit, s-a trezit din somn şi a alergat sus la feştila farului; se stingea. Nu mai avea ulei! A fugit să ia felinarul de rezervă, dar şi acolo rezervorul era uscat. Nu mai avea nici acolo ulei.

Şi farul s-a stins!

În zori, sătenii au găsit la piciorul de stâncă al farului - înalt frumos, curat, dar rece şi stins - corabia sfărâmată.

A putut fi paznicul farului cel mai bine văzut om din sat, cel mai respectat, a putut fi el primar, toate n-au folosit la nimic. O corabie avea nevoie de ajutor, de lumină. S-a distrus de stâncă fiindcă paznicul nu şi-a făcut datoria. Atât era datoria lui: să vegheze ca farul să lumineze. Iar el a făcut altele, dar n-a păstrat lumina.

Biserica lui Cristos a fost trimisă, a fost împuternicită, a primit misiunea specială să vestească Evanghelia, să proclame mântuirea, să străpungă întunericul de groază al lumii cu strălucirea de nădejde şi bucurie a 

Evangheliei, să îndrepte privirile naufragiaţilor înspre limanul de pace şi odihnă. Aceasta e misiunea ei cea dintâi.